Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

am inteles

Poezii despre am inteles, pagina 24

Marilena Răghinaru

Indiferență

Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!

Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.

Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.

Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Indiferență

Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!

Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.

Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.

Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea cea mare

Adesea uimit te priveam, stăm la fereastra ieri începută,
stăm și uimit te priveam. Încă mi-era orașul cel nou
refuzat, și, neînduplecată, priveliștea
se-ntuneca de parcă nu aș fi fost. Nici cele mai apropiate
lucruri nu se-osteneau să se facă-nțelese. La felinar,
stradela o lua în sus. Vedeam că mi-e străină.
Peste drum, o odaie, palpabilă, clară-n lumina lămpii –
începeam să particip; simțiră, lăsară obloanele.
Stam. Apoi plânse-un copil. Știam ce-s în stare
mamele-n casele acelea,-mprejur. Și știam
și nemângâiatul temei al oricărui plâns.
Sau o voce cânta și răzbătea ceva mai departe
de așteptare, sau, jos, tușea un bătrân,
mustrător, ca și cum trupu-i avea dreptate
contra acestei lumi mai blajine. Apoi o oră bătu –
dar eu numărai prea târziu, și căzu pe alături.
Ca un băiat, străin, care-n sfârșit e primit
în joc dar nu prinde mingea, nu știe
nici unul din jocuri, ce-atât de ușor ei le joacă,
și stă și se uită,-ncotro? – stăm și deodată,

[...] Citește tot

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Vacanță cu bucluc

Mare, bucurie mare, a rămas o săptămână,
Până plec la Marea Moartă în frumosul Israel,
Să mă bălăcesc în valuri doar cu soața mea de mână,
Să uităm de rău, necazuri, să ne recreăm nițel.

Pregătiri, valize pline, am ascuns și o căpșună,
Preparată chiar de mine, pe verandă în secret,
Când deodată telefonul ca turbat într-una sună.
Era soacra care-mi spune, că și-a luat și ea bilet.

A căzut pe mine cerul, dracului s-a dus vacanța,
Îmi plesnea de ciudă capul, jugulara îmi fierbea,
Nu am înțeles vreodată cum născuse Baba-Cloanța,
O prințesă... bunăciune, cum era nevastă-mea.

Am plecat, pierdeam biletul, dar speram la o minune,
C-o să-și rupă unghiuța, de la mână sau picior,
Sau umblând pe-acolo lela, va găsi compasiune,
La vreun moșneguț din State, de o babă amator.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultima întrebare

ne despărțim ca să ne întâlnim
pe aici, pe undeva, cândva
lăsasem bagajele într-o gară părăsită
fără trenuri, fără șine
doar un hamal rătăcea prin odăile goale
mereu mă întreb cum am ajuns aici
de ce-am plecat
azi nu mai știu și e târziu
ochii orbi nu mai văd
nici ploaia, nici vremea ce curge
atât de gol, atât de singur
într-o viață murdară și ternă
trenul zace în gară
nu am ajuns
rătăcisem întâlnirea într-o gară uitată
călătoream fără drum, fără sens, fără țintă
sau poate doar atât mi-aduc aminte
în zare, pajiștea arsă printre negri copaci
uneori vroiam să mai rămân
să cânt, să țip

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Promenade atemporale

Până mai ieri, ne întâlneam cu străbunii
La mănăstirea Marelui Ștefan în naos...
Că nu-i tăzlăuan să nu fi trecut pe-acolo,
Prin fața altarului pârguit de icoane,
La botez, cu ochii bulbucați
De spaima începutului de viață,
La nuntă, voievod de-o zi, încoronat
Cu pirostriile legământului în doi,
Și, în fine, pe năsălie, galben, nepăsător
La promisiunile rudelor înlăcrimate
Bocind, din reflex, c-așa se cade la mort,
"Veșnica pomenire", dar ce s-o servi la praznic?
Singură, mănăstirea, ne garanta că musai
CANDVA vom trece prin naos
Și, prin rotocoale de fum
De cădelniță și miros de tămâie
Ne vom reîntregi familiile rătăcite prin pământ
"Sărut mâna, bunicule", "Bună, nepoate"
"Ce zici, punem la noapte de o Messă?"
Că Dincolo-s interzise chiolhanurile,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Neființe, existăm

de când am pus oare mai știu când, gând alb în semne negre
am răspuns cu-un doliu pe marginea inimii
și-am strigat:
- tu, gând întunecat cu față mască, privește-mă
când am încercat să mă înțeleg
mi-am dat seama cât de departe și de străin sunt
da, păcălindu-mă prin iluzii și amăgire
alergând în imensitatea golului și câutând pe treapte de întuneric, am căzut
adâncul luminii și întunericului m-a surpat în mine
- tu, străine, înțelege-mă!
ochiul ciclopic privește toată omenirea, de acolo, o gramadă imensă
cerul negru, fracturat prin crăpături, plânge nefericire
am văzut gheare de păsări de întuneric, trupuri prinse în alb de nuduri
agățate de două lumi și mi-am zis:
- trezește-te, suflete, abandoneză-te și lasă carcasa ta
căci goală-i, nu-i suflet s-o umple, ochii lor te văd
fii nevăzutul luminii
cerul coboră în picături roșii, iubirea și mila sunt blestem
suntem raiul și iadul cu fiecare clipă, târând lumea în două picioare
ura este monedă de schimb

[...] Citește tot

poezie de (iulie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Tată, de ce ai plecat?

Tată, de ce-ai plecat?
Lumea zicea că ești un bețiv notoriu,
Că ai patima suptului, că ești un împătimit al alcoolului.
Și mai zicea lumea că ne-ai distrus fericirea.
Fericirea?... Poate altceva.

Noi te iubeam așa cum erai.
Mai știi copacul pe care l-ai plantat?
Era mic când l-ai plantat
Și am jurat
Că într-o zi va fi tăiat.
Nu m-am ținut de cuvânt, tată;
Îmi pare rău că nu m-am ținut -
Acum va trebui să-l văd toată viața.

De când ai plecat, se zgribulește la mine
Și îmi face, complice, semn din câte-o creangă.
"Ce vrei? - îi spun- m-am săturat de tine,
Mori și tu, că vreau să am viața mea!"
Am vrut să-l tai ieri,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nedumerire

Am auzit, cândva-ntr-o doară,
Cum că iubirea se măsoară!
De-atunci am o nedumerire:
Care e cuatificarea în iubire?

Știți vreo unitate de măsură
Pentru emoții, dragoste sau ură?
Iar dacă este vreunul care știe
Ar vrea să-mi spună într-o zi și mie?

Eu nu știu să se fi creat vreun for
Care măsoară gradul de amor
Și nici nu cred că este cineva ce poate
Să cuantifice iubirea în intensitate!

Cu siguranță nu s-a născut încă
Alt om care să știe cât e de adâncă
Emoția ce-o simte fiecare
Ca s-o măsoare-n metri, leghe sau picioare!

[...] Citește tot

poezie de (27 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Totul e deșertăciune (după Ecclesiastul)

Am adunat înțelepciune,
Dar totul e deșertăciune:
Am înțeles, într-un cuvânt,
Că totu-i vânare de vânt,
Că cel ce-și înmulțește ști'nța,
El își sporește suferința,
Că unde-i multă-nțelepciune,
E multă, multă-amărăciune.

Azi păcătoșii sunt cinstiți,
Iar cei cinstiți sunt prigoniți,
Cei idioți sunt lăudați,
Iar înțelepții sunt uitați;
Sunt drepți ce sunt tratați, cum știți,
De parc-ar fi nelegiuiți
Și păcătoși ce-s răsplătiți
Ca și cei drepți, ca cei cinstiți;
Dar eu vă spun cu-amărăciune,
Că totul e deșertăciune.

[...] Citește tot

poezie de (10 martie 2012)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 24 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook