adevarat

Eminescu

Eminescu a fost, este, şi o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit şi nici nu va muri,
El a iubit, iubeşte şi va mai iubi.

Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.

El a scris neîncetat
Şi niciodată nu a regretat,
Şi a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.

El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Şi a cântat moartea şi dragostea în poezie,
El a scris cu suflet şi armonie,
Eminescu a fost, este, şi o să mai fie.

poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 85

Din bun simţ, Muza mea nu glăsuieşte
Când harurile-ţi sunt elogiate
De-o pană ce dibaci te poleieşte
Cu stihuri de-alte Muze inspirate.
Eu cuget drept, când alţii scriu de bine,
Şi strig "Amin", ca un diacon fraier
Când cei capabili te slăvesc pe tine
Cu-al lor condei ce toarce vers din caier.
Şi când aud cum altul te cinsteşte
Rostesc, "Adevărat", deşi aş spune
Ceva mai mult, c-al meu gând te iubeşte,
Dar vorbele ezită să se-adune.

Unii pun preţ pe ce zice cuvântul,
Pe când eu tainic te slăvesc cu gândul.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un univers întreg nu te cuprinde

"A fost al tău vreodată vântul
Sau Universul nesfârşit?
Ai ascultat în floare merii
Cum înălţau iubirii cânt?"
Viorica Sălăjan

Un univers întreg nu te cuprinde
Iubirea-n inimă de ţi-a intrat,
Căci flacără în tine se aprinde
Şi universu-i mic pentru zburat.

Iubirea poate a cuprinde
Şi infinitul de nemăsurat;
Un univers întreg nu te cuprinde
Iubirea-n inimă de ţi-a intrat.

Iubirea e o veşnică merinde
Ce ´stâmpără pe orice însetat
De-o ai, nimic nu te surprinde,
Trăieşti viaţa cu adevărat;

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este una, e a ta

Pe drumul speranţei
Călătoresc prin câmp
Circulă gândul forţei
Prin ani şi prin timp

Glas ce mă deşteaptă
Din visele-mi deşearte
Urcă cărarea dreaptă
Din urcuş nu te abate

În nopţile întunecate
Aprinde tu un felinar
Vezi izvoarele secate
Stelele-ţi sunt liniar

Viaţă te călăuzeşte
Drumul este adevarat
Când Luna te priveşte
Lacrima iubirii a vărsat

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă

Bucuraţi-vă, cântaţi şi aruncaţi-vă
Poverile de pe umeri, fiţi convinşi
Că Dumnezeu a fost nespus de milostiv
Când v-a făcut negri, mulatri sau metişi.

Sunteţi o naţie cu adevărat măreaţă,
Un popor de-aleasă, nobilă sorginte;
Unde-ar mai răsări atât de multe flori
Dacă Domnul v-ar lua pământul de dinainte?

Bucuraţi-vă, cântaţi şi aruncaţi-vă
Poverile de pe umeri, fiţi convinşi
Că vă trageţi dintr-o obârşie legendară
Dacă sunteţi negri, mulatri sau metişi.

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

29 aprilie - Ziua Internaţională a Fermoarului - Rondelul fermoarului

Îşi uită descheiat fermoarul,
Când bea, că e un tip distrat
Şi-un băutor adevărat,
Ce foloseşte des pişoarul.

Mergând mereu, mereu, în barul
În care s-a amorezat,
Îşi uită descheiat fermoarul
Când bea, că e un tip distrat.

Găsindu-şi soaţa ospătarul
Cu el, în locul dedicat,
Ea zise: doar l-am ajutat,
Te rog să nu mai dai cu parul,

Îşi uită descheiat fermoarul.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul sufletului zbuciumat

Dacă un suflet este zbuciumat
Şi nu-şi găseşte loc printre ai săi,
Simte că-i un erou abandonat,
Privind cu demnitate spre călăi.

Îşi vede idealul perimat,
Trăind printre ratoni şi popândăi,
Un suflet care-i veşnic zbuciumat
Şi nu-şi găseşte loc printre ai săi.

Dar ce îl doare cu adevărat
Şi-i trece prin destin poteci şi căi?
Adulmecat, trădat şi sfârtecat
De propriii prieteni, ca dulăi,

Se simte un erou abandonat.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă, eşti beată

spuse el cu ochii mijiţi de la haşiş
în sala de mese plină cu granguri
şi gangsteri adevăraţi
unde toţi se ascundeau de ceva
dosind cine ştie ce secret
el o iubea pe ea şi ea era beată
cu adevărat trase câteva pahare
citind poezii de scriitorul ăla rus
studia barul prin filtrul genelor
iubita lui râdea artificial, încât
aproape că-l cuprindea panica
şi se uita la ceilalţi din jur, buimăciţi
de la alcool şi plini de energie
prin îi trecu că nimănui nu-i păsa
de el şi de iubita lui beată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desăvârşire

Nu-s un copil, ci doar iubesc curat.
M-am reîntors la ce credeam pierdut.
Am depăşit orgolii, frici, trecut...
Abia acum sunt cel adevărat.

A fost o aparenţă vechiul eu,
Un zid de formă, care a căzut
Cu primul gând ce nu a mai durut.
S-a întâmplat minunea-n pieptul meu.

Încă mă-ntreb de unde-ai apărut...
Ce am făcut să merit harul tău?!
Şi, Doamne! Libertate, după hău,
Aşa ceva, nicicum n-aş fi crezut.

Ce bine-i să te laşi în slujba Ei,
Când e reală şi-ţi permiţi, la fel, —
Precum desăvârşit este şi El —
Să te dedici cu totul dragostei.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii ii spuneau padure

Adevarat, cei crescuti cu osul de ceara
din intamplare pe fata de lucru
si nu pe cea de sarbatoare a lumii
se incapatanau sa-i spuna padure

iar cel mai mic dintre strainii de serviciu
plange pentru altcineva, cazut langa un far stins
aproape de buza orizontului
langa mana ta, asezata perpendicular pe tais

rictusul de pe fata vreunui pretins zeu
se sterge de dosul palmei
unui descult ce ne inventeaza inca o data
si apoi urneste din loc o stanca
de pe sufletul nostru colectiv...

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!