acces

Para cea mai coaptă

Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
La fel e şi iubirea mea, la care n-am acces,
Plăcută privirilor deşi-i. Briză-înmiresmată, făpura i-o-înclină
Spre mine, căci abia aştept să o sărut şi să mi-o fac regină!

Ea stă-n lumină şi ochii tuturor o văd, iar dorinţele dau ghes –
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.
Că-asemenea roadă-i dulce şi parfumată, prea bine ştiu,
Dar, iată, n-ajung la ea,-i privesc doar obrăjorul auriu.

Sorb razele de soare prelinse pe chipul frumuseţii,
Aşa cum trandafirii însetaţi beau roua dimineţii.
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
Iar ochii mei privesc neclintit numai la ea, bineînţeles.

De ce – de ce n-o ignor, de ce să-i întorc spatele mi-e greu,
De ce nu culeg o altă inimă din multele-întâlnite-n drumul meu?
Atâtea iubiri am la-îndemână – dar, vai, pentru niciuna interes!
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.

poezie de James Whitcomb Riley,1849–1916,, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt făcuţi să aleagă calea cea mai rapidă. Procesul psihologic se numeşte "recompensă imediată" şi se datorează evoluţiei speciei umane. Când strămoşii noştri trăiau în peşteri, să ai rezultate imediate făcea diferenţa între viaţă şi moarte. Dacă vânătoarea avea succes, familia era prosperă. Dacă dura mai mult de câteva zile în care nu aveau rezultate, întreaga comunitate era în pericol. Nu era timp de planuri elaborate întinse pe ani de zile. Tribul trebuia să se hrănească, să aibă lemne pentru foc, să aibă cu ce să se acopere când e frig. Recompensa trebuia să fie IMEDIATĂ. Azi, deşi suntem la mii şi zeci de mii de ani de acele vremuri, acelaşi mecanism psihologic care odată era aliatul nostru, s-a transformat în inamicul nostru. Pentru că astăzi, orice om are puterea şi acces la cunoştinţele necesare pentru a deveni o persoană fericită, împlinită, prosperă. Şi totuşi atât de puţini reuşesc. Pentru că deşi au atâtea posibilităţi în jur, oamenii încă se lasă ghidaţi de acel instict ancestral. Recompensa imediată.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint

Privesc cu uimire în sufletul meu
şi lucruri de care nicicând n-am ştiut
se-arată zâmbindu-mi, spunându-mi că eu
sunt cel ce le-adună din necunoscut.

Sunt multe, şi-apar pe măsură ce merg
cu gândul, uimit, pe ciudate cărări,
ce par diafane şi-n urmă se şterg
pierzându-se, parcă, spre alte-aşezări.

Sunt locuri ştiute, cu cerul aprins,
înaltul e sacru. Ciudatul decor
mă cheamă, m-atrage, spre el sunt împins
iar pasul mi-e sigur şi încrezător.

Sunt altele-nchise sub cer mohorât
din care răzbate un aer închis,
secrete ascunse în loc zăvorât
din partea de suflet pierdută-n abis.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint

Privesc cu uimire în sufletul meu
şi lucruri de care nicicând n-am ştiut
se-arată zâmbindu-mi, spunându-mi că eu
sunt cel ce le-adună din necunoscut.

Sunt multe, şi-apar pe măsură ce merg
cu gândul, uimit, pe ciudate cărări,
ce par diafane şi-n urmă se şterg
pierzându-se, parcă, spre alte-aşezări.

Sunt locuri ştiute, cu cerul aprins,
înaltul e sacru. Ciudatul decor
mă cheamă, m-atrage, spre el sunt împins
iar pasul mi-e sigur şi încrezător.

Sunt altele-nchise sub cer mohorât
din care răzbate un aer închis,
secrete ascunse în loc zăvorât
din partea de suflet pierdută-n abis.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul energiei

Psihologia banilor spune că oamenii care reuşesc să câştige foarte mulţi bani, îi privesc ca pe o energie, nu privesc banii ca pe obiecte, ca pe ceva material, ci ca pe un fel de valoare condensată, o valoare materializată. Ca şi cum tu ai avea o anumită valoare sau capacităţile tale ar avea o anumită valoare, iar banii nu reprezintă altceva decât acea valoare recunoscută şi de ceilalţi. Acumularea cantitativă a unei valori, a unei energii, va produce de fiecare dată un salt calitativ. Cu alte cuvinte, atunci când tu acumulezi foarte multe informaţii, vor apărea ulterior şi schimbări financiare în viaţa ta. De fapt, ştiind mai mult, tu vei putea mai mult. Iar atunci când vei putea mai mult, este normal ca tu să ai impact mai mare în viaţa altora, să le oferi mai multe resurse, mai multe informaţii, mai multă cunoaştere, mai mult ajutor şi ei trebuie să te plătească pentru acele lucruri. Trebuie să ţinem cont de faptul că această relaţie funcţionează şi în sens invers, cu cât acumulezi mai mulţi bani, cu atât ai mai mult acces la informaţii mai valoroase.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de zgârcit

Nu veţi bea niciodată
un leu
din premiile mele literare.
Pentru că eu
urăsc concursurile.
Pentru că nu am de demonstrat nimic
nimănui.
Şi eu urăsc beţivanii
ce se îmbată pe la vreun cenaclu
din ţoiul umplut cu vorbe de clacă
de critici cu aer de cârciumari.
Acei beţivani care se acoperă apoi
cu roua nopţii prin şanţuri.
Şi-apoi
sunt orb şi surdo-mut.
Chiar dacă
mi-aţi da vreo diplomă
n-aş deosebi-o de hârtia pe care o pipăi de atâţia ani
tot încercând să scriu.
Eu nu recunosc în Braille

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

Roată, roată, roată, roată,
Te-aş mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuşi şi o roată!...

Vrei să spui că omul n-are
Şi o roată-nvârtitoare?
Ba să ştii că şi el are
Şi-încă două-n angrenare!

Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Şi nu bate din aripă!...

Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Şi nici nu visezi pe unde
Mintea merge să colinde!

[...] Citeşte tot

poezie de George Petre (6 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: De ce susţii că banii nu vor aduce niciodată echitate? A. M: Cum ar putea-o face când banul o poate cumpăra? Oare câţi dintre voi vedeţi că politica e doar o glumă bună dar ceea ce vă conduce este banul? Şi cine îl are? Doar 1% din populaţia planetei este plină de bani, restul suferă sub o formă sau alta de sărăcie, deci unde e echitatea? E o himeră să crezi că orice copil sărac poate să ajungă putred de bogat, ca să fii lacom şi să furi totul de la ceilalţi într-un mod acceptabil ai nevoie de tone de minciuni educate, la care copilul sărac nu va avea niciodată acces. Lăcomia e o boală pe care o moşteneşti din copilărie şi o justifici onorabil, altfel dacă ai vedea cruzimea şi viclenia te-ai sinucide. Bogaţii îi plătesc pe cei săraci, adică guvernele, deci politicienii lumii, aceşti datornici la rândul lor vor da legi ce vor creşte şi mai mult bogăţia celor bogaţi. Banul produce de fapt, puterea politică, nu mulţimile. Mulţimile doar îşi aleg tiranii, niciodată libertatea şi cu atât mai puţin echitatea mai ales financiar vorbind.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epidemie

iar această încredere falsă pe care o avem în
zilele scurte de iarnă / ca o respiraţie simplă şi vie

când suntem în cutia craniană a acestui oraş
care ne scuipă de pe trotuarele lui de parcă am fi

un ficat plin de alcool / o carne albă şi moale

din care nu mai curge sânge/ doar inerţie
în drumurile noastre înspre soare şi înapoi

permutarea a avut loc/ un loc gol umplut
cu maşini şi noi pe banchetele din spate

în visele noastre
marile corporaţii au dat faliment
oraşul salivează rugina pielii mele

// rămânem în urma fricilor noastre
ca nişte rozătoare care nu mai au ce să roadă//

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni duşmani

Walkira, zeiţa războiului, îi este muză
rea, răzbunătoare, apărătoarea celor slabi
care nu ştiu să lupte.
Eram copii pe străzi: multe fete şi un băieţel, adică eu
slab, pipernicit, dacă nu aveam pantaloni scurţi
ai fi zis că sunt o fetiţă mai micuţă;
mă veghea sora mea dar şi toate fetele,
eram păpuşa lor.
Aveam numeroşi duşmani printre prieteni,
prea aveam acces la toate jocurile şi normal
stârneam invidii groaznice.

Într-o zi,
a vrut unul să mă cotonogească,
era atât de simplu
n-avea decât să strănute spre mine şi zob m-ar fi făcut,
dar Walkira imediat scoţând înverşunată sabia colonelului dintr-un şifonier
nu din teacă, era prea uriaşă, s-a aşezat în faţa mea,
care probabil bâzâiam,
să mă apere neînfricată ca o adevărată Walkiră

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!