+joc +de +cuvinte

Beţia dragostei

O, n-aştepta cuvinte de la mine!
De-ţi sunt ca trandafirul, iz şi carne - tu culege-mă!
De-ţi sunt ca un pocal de roşu vin - tu ia-mă!
O, strânge-mă-ntre buze, bea-mă
până la cel din urmă strop. Să fiu în tine!

Uită-mi trecutul, jalea, sărăcia,
nimic să nu îţi tulbure clipita.
Şi-apoi? Apoi tu uită-ţi inima gingaşă,
apoi striveşte-mă sub tălpi – sunt trandafirul,
apoi sfărâmă-mă-n bucăţi – îţi sunt pocalul,
chiar sticla zuruind să te desfete.

Doar ştiu că-asemeni viselor acele
care se sfarmă şi se-ntorc într-una,
asemeni unui ţipăt de durere
şi crimei, remuşcării –
am să mă-ntorc mereu să-ţi bântui glasul.

poezie celebră de Alojz Gradnik din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger a intrat cândva în mine

Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene şi în trup,
Am simţit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.

S-a murdărit de viaţă şi nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.

Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cereşti,
Eu i-am cântat cu doruri pământeşti,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.

El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalţă peste cruci de mir cetatea.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada femeii perfecte

femei care suferă neîncetat
rupte din coasta lui Adam ca o naştere
femei care plâng şi se lamentează
pe un petic de nefericire
femei care scriu poezii de dragoste neîmplinită
căutând consolare în cuvinte
sau în compătimirea celorlalte femei
la fel de suferinde ca şi ele
femei sensibile şi pline ochi
de iubirea pe care nu ştiu
cum să o ofere bărbatului dorit
care nu se ridică niciodată
la înălţimea sentimentelor ei sincere şi curate
femei înecate în cerneala lacrimilor
spulberând cu durerea lor
şansa unei vieţi fericite
femei care nu găsesc niciodată bărbatul perfect
în imperfecţiunea lor

femei rămase singure...

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kitsch-uri

Pietre-ngândurate peste val de seară
Îşi aprind din inimi şoapte îngheţate,
Le desparte vina şi-uită să mai ceară
Un tribut sălbatic la porţi de cetate.

Dar iată şi timpul se propteşte-n ceaţă,
Nimeni nu-nţelege larma din privire
Când ruga se-nalţă dintr-un cuib de viaţă –
Lung urcuşul scării, rea nepotrivire.

Dezmierdat e gândul, mă pierd în cuvinte,
Cioclii de iluzii se ascund prin umbre,
Fumuriu e versul, dar merg înainte
Înotând prin mine ori pe vise sumbre.

Singură cu cerul îmi aştern răbdarea,
Nicio răzbunare nu-i atât de dulce,
Efemer e jocul, se uită trădarea,
Până şi călăii vor vrea să se culce.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris nu numai o singură dată că, datorită unui mic de cuvinte, somnul raţiunii (expresie care aparţine marelui pictor spaniol Goya) poate fi citit în cheie politică, şi aplicat la starea societăţii româneşti de astăzi. Această societate pare a ilustra în prezent un regretabil poate chiar fatal, somn al naţiunii, care la rândul său, naşte monştri. Alegerile din anul trecut indică, prin rezultatele lor, o dovadă îngrijorătoare în acest sens. "Reciclarea" comuniştilor de ieri, precum şi a foştilor securişti, care acum ocupă poziţii importante în toate domeniile activităţii social-politice-culturale, este un alt exemplu la fel de alarmant.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântule!

Te caut, vântule, cu palma sus
Ca să te prind şi să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus –
Să le păzeşti cu veghe de ogar.

Din ele eu apoi să împletesc
Minune de lumină şi noroi,
Stindarde cu argint împărătesc
Şi noapte cu luceferii strigoi.

Nu vămuiesc tratate şi comori –
Istoria-i bolnavă de eres.
Tu să-mi aduci din soare şi din nori
Hambare de cuvinte cu 'nţeles.

Te-oi pune autor, deopotrivă,
Cu mine pe coperte, pe uluci,
Dar, iată, ţi-este glezna colestivă
Şi aripa copaie de năluci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (24 octombrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de rostire

Slove ancorate străin în cuvinte.
Fraze arse de sens
în creuzetul minţii.
Cenuşa...
Şi eu...
Exilată în laguna tăcerii,
încovoiată a semn de-ntrebare,
în zadar număr puncte suspendate
în cârligul vreunei litere.
Un semn se ridică-a mirare,
ţintuit între stihuri şi proză.
Culeg din cuvinte,
resturi de inimă stingheră.
Le topesc
în acelaşi bizar creuzet al minţii.
Funerar le îngrop,
în parodie cu măşti
jumătate triste,
jumătate vesele
rămâne-amintirea...

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andru plângând

Trec prin starea acestui suflet
posibile existenţe -
un năvod mortal ce smulge în sus
totul, lăsând numai absenţe.

Las locului această-nfăţişare
şi o adorm, şi o îngheţ, şi o ţin
în pura suspendare
a celor care n-au venit şi vin.

Nimic nu rămâne el însuşi mai mult
decât o foarte singură dată.
Nu sunt vinovat că trăiesc
într-o lume întruna schimbată.

Numai un gând dacă-l întorc, de la tine,
nu mai regăsesc apoi, înapoia-mi, nimic.
Depun mărturie-n genunchi despre-aceasta,
cuvinte pentru nici o ureche ridic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea-i istovită

Inima mea-i istovită, a alergat atâta drum după tine, zi şi noapte,
Scrutând azimut după azimut,
N-ar trebui ca azi să ne-ndreptăm agale către casă revăzând toate
Lucrurile pe lângă care am trecut?

Spre casă... seara, pe drumuri liniştite, sub cerul calm, opalescent,
Fără cuvinte, neîncercând să mă convingi, să te conving.
Tu privindu-mă intens în ochi pentru un moment,
Când poţi suporta să te ating.

Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Deşi vei arăta ca şi-altădată,-n acea clipită
S-ar putea să fie mai ispititoare faţa Iubirii mele moarte –
Aşa cum inima ta vede asta întorcând-se pe-aceeaşi cale, liniştită;
Inima mea-i istovită.

poezie de Charlotte Mary Mew, 1869-1928, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia de lut

Icoane pustii ard în nopţi de-odinioară
Ce frumoasă eram, vine iarna tăcut;
Cu obrazul de măr, cu mijlocul vioară
De jăratec femeie, femeie de lut.
Ce frumoasă-am fost eu, numai eu mai ţin minte
Vine vremea să uit, vine vremea să tac.
Cresc în suflet poveri, nerostite cuvinte,
Cu inelul din deget nu mai ştiu ce să fac.
Cum şi lacrima-n ochi se vesteşte bătrână
Şi zadarnic veşmânt port pe trupul sărac,
Un defunct giuvaer mai veghează pe mână
Bătrâneţi care n-au pe pământ niciun leac.
Primăvară cândva, azi doar candelă ninsă,
Foşnitoare aramă, nu mai am niciun rost.
Înainte poveri, înapoi vreme stinsă:
Vine iarna tăcut. Ce frumoasă am fost...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!