+dor +de +parinti

Impostura, numită... politică

Paradoxal, ne pregătim viaţa degeaba,
Din pur instinct şi cu ce-avem de la părinţi
Sau mai profund, sfidând şi galaxii şi sfinţi...
Cu crez că trecerea de timp, nu evoluţia, ne-i treaba..

Petrecem, toţi, copilării-n extaz,
Ne declinăm mândrii c-avem un tată
- Ce-şi ia cu cinste muncii o răsplată-
Şi-o mamă, veşnic păzitorul la necaz.

Ne zbatem, încă puşti, în şcoli pentru diplome,
Să bucurăm pe-ai noştrii, să fim primii,
Acumulând din cinstea împărtăşită vremii
De minţi şi suflete, ce ne-au debarasat de dogme.

Ni s-au inoculat percepte despre ştiinţă,
Despre onoare şi dreptate... de valori.
Cântăm o ţară-n imn, spunând că poţi să mori
De ea ţi-o cere... Şi să fii al ei, cu-ntreaga fiinţă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetabila povara ( II )

Am mai scris despre voi, dragii nostri parinti,
Cand erati mai activi, cand erati mai fierbinti
Si ce-am scris m-a durut, si ce-am scris v-a durut,
Am privit indelung, ca ochi mut spre ochi mut.

Si acum, mai batrani, si acum mai tarziu
Imi mai cereti sa spun, imi mai cereti sa scriu,
Cautati peste timp c-un benefic repros,
Peste rana de os ochelarii sunt rosi.

Inainte putin, inapoi amintiri
Si ce degete-aveti, zi de zi mai subtiri,
Numai calciu batran pe la incheieturi
Si vecini mai nervosi si nepoti mai impuri.

Ce sa scriu despre voi, dragii nostrii batrani,
V-as minti, insa stiu ca priviti in fantani
Si din ele vedeti cum v-ati stins si v-ati dus
Si remedii nu sunt si intoarceri nii nu-s.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a două ediţie, adăugită)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiru-i important

Tu ce treci prin vint si ger
Traversezi strazi la-ntimplare,
Intr-o lume care doare,
Esti un duh,
Zgribulit mergi prin zapada
Tremurind de frig sub haina
Prea subtire pentru iarna
Bard nauc

Chiar flamind, nemincind nimic de zile
Trandafiru-i pentru tine
Trandafiru-i important
Cu o floare, gasesti inimii-alinare
Si zimbesti vitrinei reci.

Tu ce-ti cati citiva banuti
Risipiti prin buzunare
Pastrati pentru zile rare
Cind mai poti
Cumpara o pine alba

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fabulă pe unde scurte

Mai c-aş scrie-o fabulă şi eu
dacă n-aş fi Doamne leu
prin urmare o leoaică mică
văz cum zi de zi se tot ridică

Şi ajunge Doamne iartă
de trăieşte numai pentru artă
nu mai are fraţi şi nici surori
şi nici părinţi uneori

Însă leul ca să zic aşa
era mândru de copila sa
şi o pomenea în stânga şi în dreapta
până-află şi cel de sus de asta

Şi-o trimise parcă-n drumeţie
tocmai la a tatălui moşie
totuşi ea nu pricepu deloc
de ce leul seamănă c-un porc

[...] Citeşte tot

fabulă de Costel Zăgan din Fabule pestriţe-n cerul gurii (31 august 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea poetului

Poetul a iubit si-a patimit.
Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, coborator
din spatii ametite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamant.
Poetul a iubit si a fost sfant.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?
Dar ea, iubita, oare-a patimit?
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a mintit, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult decat a fost,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generaţia actuală a Americii citează adesea proverbe, aşa cum au făcut-o bunicii. Dar nu s-a găsit încă nicio cale prin care înţelepciunea comportamentală să poată fi efectiv transferată de la părinţi la copii.

George Gallup în Cum au devenit celebri?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult, oamenii de ştiinţă au denumit "Ereditate" proprietatea organismelor de a transmite din generaţie în generaţie, de la părinţi la descendenţi, capacitatea de a dezvolta aceleaşi caractere. Asemenea caractere anatomo-morfologice, fiziologice, biochimice şi de comportament, care se transmit cu mare fidelitate de la părinţi la descendenţi, de-a lungul nenumăratelor generaţii, se numesc caractere ereditare. Unul dintre marile mistere ce înconjoară fenomenele vieţii a fost tocmai acesta al transmiterii cu atâta precizie – precizie de computer – a caracterelor ereditare.

Lucian Gavrilă în Miracolul vieţii, miracolul eredităţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezrădăcinând pământul

Avem o sete ancestrală
De totul nostru pământesc
Când ne pătrunde pân' la boală
El dorul pururi strămoşesc.
De ei părinţii ce ni-s fraţi
De ei bunicii, depărtaţi
Căci nu există-ngăduinţă
Decât cu toţi într-o fiinţă.
Pierduţi suntem făr' de părinţi
Şi rupţi părem fără de sfinţi
Obârşia ne împresoară
Când el destinul stă să moară.
Tăicuţă nu uita, curând
Vom fi o lespede în vânt
Iar tu măicuţă ţine minte
Că te-am iubit, făr' de cuvinte.
Iar de bunici, nu pot uita
Căci port amprenta cea mai grea
A ce-i el sângele din vine
Mă rog acum şi chiar îmi vine,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Motănel poartă cravată
Costumul alb fără pată
A ieşit pe scena mare
Pregătit pentru o cântare
Glasul său de bariton
Dă împrejurimi ocol
Replică-i dă Sultănica
Suind scena "mititica"
Rochia-neagră de seară
Ochii ei strălucitori
Doi luceferi printre nori
Toată o frumuseţe rară
Cucerind pe Motănel
Cântă în duet cu el.
A fost seara lor cea mare
Apoi Motănel dispare.
Iar frumoasa Sultănică
Deveni curând mămică.
Motănel unde-o fi oare
Ca să-i dau vestea cea mare?

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zise fata

Să ne jucăm de-a mama şi de-a tata
E mai frumos decât să fim părinţi,
Şi ce păcat că vine, zise fata,
O noapte-n care nu vom fi cuminţi!

Şi te voi vrea şi mă vei vrea pe mine,
Şi vom începe naşterea de prunci;
Să ne jucăm n-o să ne şadă bine,
Să ne iubim va fi târziu atunci!

Noi suntem azi prea mici şi mâine părăsite,
Iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite;
Aşa că mi-aş dori să ne jucăm nespus
De-a mama şi de-a tata, cât încă mamă nu-s!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (11 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!