viata e grea

A fost o dată un împărat şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, dar nu făceau copii. Într'o zi veni la împăratul un arap buzat şi-i zise: Să trăieşti luminate împărate! Am auzit că împărăteasa nu face copii şi am adus buruieni pe care cum le-o bea rămâne grea. Împăratul luă buruienile de la arap şi porunci să-i se dea un cal împărătesc şi un rând de haine de aur ce-ţi lua vederile de frumuseţe, apoi chemă pe împărăteasă şi-i dete buruenile să le fiarbă şi să le bea. Împărăteasa chemă pe bucătăreasă şi-i dete buruienile să le fiarbă, fără să-i spue de ce treabă sunt. Bucătăreasa neştiind puterea lor, gustă dintr'însele şi apoi le duse împărăteasei să le bea. Nu trecu mult timp la mijloc şi rămase grea împărăteasa. Iară când veni vremea, născură amândouă câte un coconaş, mai frumos de cât tot ce este frumos pe lumea aceasta, şi le puse nume: unuia Dafin şi altuia Afin.

Petre Ispirescu în Omul de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e prăfuită, viaţa nu e moartă, viaţa e vie. Aşa de vie, aşa de plină de sevă şi de soare încât cine nu înţelege asta nu o poate privi în faţă.

Cella Serghi în Pînza de păianjen
Adăugat de yramGM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vioarele tăcură

Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răsleţită pe strunele-nvechite,
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.

Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste paseri cu aripile întinse,
Păreau c-aşteaptă semne, şi strunele vibrară,
Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!

Şi degetele fine, în umbră sclipitoare
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere vioarele părură
În noaptea-ntunecată de grea singurătate
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.

poezie clasică de Ştefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de veacuri

Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

tristih de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de Patriotism - Revista Constelaţii Diamantine, martie 2018
Adăugat de Gigi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vei lua crucea de bunăvoie, ea înseşi te va îndruma şi te va duce spre limanul dorit; dar dacă o vei lepăda, vei da de bună seamă peste alta poate încă şi mai grea.

citat din Thomas a Kempis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O educaţie muzicală favorizează un contact mai uşor cu muzica grea, dar oamenii care sunt foarte inteligenţi apreciază acest gen indiferent de cultura lor muzicală.

citat din Ioan Bradu Iamandescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să stai sub terapie toată viaţa, dar trebuie să-ţi trăieşti viaţa şi nu să tot vorbeşti despre viaţă.

citat din Tracey Gold
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este numai pentru a fi în viaţă, ci să-ţi fie şi bine în viaţă.

citat din Marţial
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viorile tăcură (I)

Viorile tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răzleţită pe strunele-nvechite
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă,
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.

Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse
Păreau c-aşteaptă semne şi strunele vibrară.
Ah, strunele ce tremur de viaţă le cuprinse!

Şi degetele fine, în umbră, sclipitoare,
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere viorile părură,
În noaptea-ntunecată de grea singurătate,
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.

poezie clasică de Ştefan Petică din Opere (1938)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o oboseală a sufletului şi e cea mai groaznică oboseală. Nu e grea, ca oboseala trupului, nu e înşelătoare, ca oboseala simţurilor, e greutatea conştiinţei, e imposibilitatea de a respira cu sufletul.

citat celebru din Fernando Pessoa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!