Toate rezultatele despre viata+ca+un+altar, pagina 23
Cel de Sus
Dacă Cel de Sus mă vrea
dau zălog privirea mea
tandră, blândă ori gingașă
ca a pruncului din fașă,
limpede, clară, senină
ca florile din grădină
scăldate-n zori de lumină.
Dacă Cel de Sus mă cere
îi dau viața cu plăcere
în liniște ori tăcere,
grea, ușoară cum a fost
până mi-am făcut un rost,
sacrificii, preț și cost,
dar n-am trăit ca un prost.
Dacă Cel de Sus mă ceartă
și trecutul nu mă iartă
când am mers pe mână moartă
încerc smerit temenele
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule pribeag
Tu, omule pribeag, te uită la soroace
Și amintește-ți că totul se sfârșește,
Întreabă-te mai des: "Cu viața ce voi face?"
Căci niciodată nu știi apusul când sosește.
De vei umbla aiurea prin ceață, fără rost,
Dând lungă amânare la timpul mântuirii,
Vei spune prea târziu: "O, Doamne, prost am fost
Că am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!"
Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutor
Toți cei de lângă tine, dar va fi în zadar,
Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor,
Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar.
Căci ața cea subțire se strânge pe mosor
Și nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată,
Ajungi pe negândite condus de un sobor,
La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată.
De-aceea om pribeag, nu amâna unirea
Cu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstrăm mereu în Inimă un altar pentru jertfele noastre, pentru lacrima mamei, pentru lacrima tatei... care ne-așteaptă mereu în pragul CASEI PĂRINTEȘTI să le luminăm sufletele cu bucuria întoarcerii noastre ACOLO, în tinda CASEI PĂRINTEȘTI!...
aforism de Constantin Anton din Mogoșești, Ființa mea, Volumul 2
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Patima izvoarelor
Ca umbra lunii
în caierul nopții scânteiază,
acolo, vreascuri frânte,
de copita unei căprioare...
Timpul a dat cu osârdă,
curățenia neprihănitului altar...
viu, Rege neîncoronat al pădurii,
a cărei ofrandă se dăruie,
la stingerea licărului din pupile...
Aici, în căldarea lui Satan,
setoase stele alunecătoare,
prin oglinzile izvorului
Își potolesc setea
Și-și vând,
Licărul miraculos al fluidului...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e eliberarea spiritului. Viața e rea dacă trăiești conștient împotriva celor ce se săvârșesc în viață, iar viața e bună dacă năzuiești conștient spre scopul, cursul, legea ei.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei iubirea...
Te chinui de ceva timp
să întâlnești iubirea,
vrei cerul senin,
focul nestins și împlinirea,
vrei să fii însetat
și să te-nbeți iubind
și nu otravă dulce,
visând și suferind.
Vrei covor de roze
și petale de bujor,
ce-ți încântă privirea,
pe lângă alte flori.
Vrei ca iubirea să fie icoană
sau altar de zeu,
cu luna arzătoare
și steluțe-n defileu.
poezie de Eugenia Calancea (21 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
I: Sri Mooji spune că reincarnarea există. A. M: Da, dar tot el spune că tu ești deja Viața si nu corpul care apare în viață. Se reîncarnează Viața, moare ea vreodată? Vine Viața și pleacă?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul fără femeie
Bărbatul fără de femeie
E-un templu ce-i lipsit de zeie,
Biserică făr de altar,
Un preot ce-i lipsit de har.
E stupul fără de regină
Și pomul fără rădăcină;
E o grădină fără flori,
O față fără ochișori.
E-un corp lipsit de inimioară
Și-i ca o casă fără scară;
E ca un trup lipsit de suflet,
Ca omul fără de răsuflet.
E casa care n-are uși,
E marea fără pescăruși,
Odaia fără de fereastră,
O goală și umilă glastră.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața și liniștea
O viață fără zbucium, o viață liniștită,
E-o viață care este de două ori trăită.
Când plină e de certuri și de brutalitate,
Ea nu mai e trăită nici doar pe jumătate.
poezie de George Budoi din Viața și Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (18 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea trupului
Lasă-mă să mă-nchin la trupul tău,
Ca la utrenie, când mă trezesc,
Și lasă-mă să jur că te iubesc
Și că mi-e dor de tine foarte rău!
Când nu visez, la tine-s visător.
Lasă-mă să mă-nchin ca la icoană
La trupu-ți copt de dor, eternă rană!
La suflet nu mă-nchin, că-i trecător.
Doar trupul tău rămâne-n mintea mea,
Veșnic altar pe-o căzătoare stea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!