unda

Sentimente

Te iubesc mare
cu a ta undă ce mă porţi în necunoscut,
te iubesc vânt
ce-mi aduci şoapte şi vis de dor neînceput,
va iubesc ochi
pierduţi, ca două mari corăbii fără cârmă,
vă iubesc sfioase
mâini pline de dorinţi, de dor fără urmă.

Te iubesc toamnă
cu nostalgia zilelor ce vara mi-o cheamă,
te iubesc mamă
cea chinuită, rătăcită şi fără de întoarceri,
te iubesc viaţă
cu ploi, vânt, ceaţă deasă, sălcii pe maluri,
te iubesc fiinţă
cu a ta credinţă, plina de iubire şi doruri.

Te iubesc cuvânt
ce-mi laşi liber spre tine, al meu tainic gând.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn de august

Pustiul rece al nopţii
doarme în cenuşa
înca fierbinte,
fără cuvinte,
a focului de tabăraă
Stelele-s treze pe cer,
clipind din gene albastre,
când luceferi pier
printre astre...
Din ţnaltul bolţii,
la miezul nopţii,
luna iubită
se uita uimită
la stânca prăvălită,
demult adormită
în unda râului îngust,
în noaptea de august.
În corturi cenuşii
tineri şi copii,
călătoresc prin vise

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (august 1968)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, este necesar să înţelegem că orice creaţie este o formă - sub respectiva formă. Toate elementele creaţiei sunt forme, sub respectivele forme. Gândul este o formă sub formă de gând, sentimentul este o formă sub formă de sentiment, masa este o formă sub formă de masă, etc. Însă aceste forme, până să ajungă la forma finală, traversează mai multe nivele ale creaţiei. Orice creaţie, la nivelul ei de bază, este o undă, un sunet, o vibraţie. Aceste unde sunt primul nivel al oricărei forme de creaţie.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu veţi şti de ce zâmbeşte valul

De va veni zăpada să ne cearnă
şi-apoi să ne topească în izvoare,
Legând prin trupul nostru mal de mal
ne-om risipi în unda călătoare.

Vom zăbovi în apa cristalină
şi-mprumutând a pietrelor răcoare,
Vom desfăta papilele-nsetate
din boturi de sfioase căprioare.

Poate ne veţi uita după o vreme
cu sufletele încă ne-mpăcate,
Dar ne veţi regăsi în apa mării
îmbrăţişaţi pentru eternitate.

Şi nu veţi şti de ce zâmbeşte valul
la ţărm când fericit vă-mbrăţişează!
Şi nu veţi şti că printre scoici şi alge
două perechi de ochi mai lăcrimează!

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La teiul lui Eminescu

Plin de vers şi armonie,
Eu îl simt până la sevă.
Îmi inspiră bucurie
Şi-mi dă liniştea supremă.

Coborât, din vis, poetul,
Teiul îl îmbrăţişează.
Dinspre ei aud sonetul
Care viaţa-mi luminează.

Un sonet cu vers de aur
Şi cu undă de mister,
Un sonet cu al său faur
Se întorc din efemer.

O muzică-nălţătoare,
Adieri ce n-au mai fost,
De un secol de-ncântare
Dau trăirilor, un rost,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani despletiţi

Îţi răsucesc manşeta părului doar
doar ajungem să ne sincronizăm inima la secundă
în timp ce la radio din coaja lunii
mănâncă zgribulită fără frecvenţă o undă
ne sar anii pe geam şi se lovesc de parbrizele copacilor
unii rămân agăţaţi de rufele frunzelor
alţii de gard unde râd ochiurile împletite
din sârmă nevinovată
Foamea a căzut de pe masă
împinsă de migraţia faptelor
a trecut de amiază şi îngerii mănâncă
la cantină gamelele înflorite
îţi scriu pe spate cu degetul
o scrisoare de adormit
în timp ce ai să stai trează
la coada degerată la despletit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar Dumnezeu ne dă mijloacele pentru a împlini ceea ce ne cere, chiar dacă omeneşte pare imposibil. Acesta este secretul chemării. Orice chemare ne schimbă planurile, deschide un nou orizont în faţa noastră şi este, într-adevăr, de mirare să vezi până la ce punct ne ajută Dumnezeu înlăuntrul nostru, şi cum ne racordează la o nouă "lungime de undă", cum ne pregăteşte să intrăm în acest nou plan al Său şi cum face ca acesta să devină al nostru, ajutându-ne să vedem în el, pur şi simplu, voinţa Tatălui şi să-l acceptăm. Şi asta, oricare ne-ar fi slăbiciunea şi ataşamentul pentru vederile noastre personale.

Papa Ioan Paul al II-lea în interviu (16 octombrie 1978)
Adăugat de Mihai COPEŢCHI - KOPECKY
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie finală

Învins de esenţial şi de straniu,
mi se prefiră carnea-n melodie,
melancolia îmi inundă craniu',
ispitele-mi dau aripi sine die...

Înmărmurirea sânilor tăi verzi
fac pietrele să lăcrimeze-n undă,
în recviem de flaut tu mă pierzi
şi-n nimb de alb lumina ne scufundă.

Sudul întreg mi se prelinge-n sânge,
înaltu-ţi zbor converge-n sens invers
şi forţa gândului tău mă constrânge
să-mi scapăt, iute, lacrima în vers...

Mi-au năpădit aromele-n ţesuturi,
când ţi-ai dat jos petală cu petală,
şi,-n patul ierbii invadat de fluturi,
m-ai sugrumat, vedenie finală...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor

Eşti esenţa vieţii mele
Undă a misterului abis
Din frumoase albăstrele
Eşti lumina ochilor din iris

Ochii ce zâmbesc în zare
Făr- de teamă sau furiş
Capătă ori ce culoare
N-are umbre ascunziş

Oglindească -se iubirea
Prin sprîncenele lăsate
Când se -nalţă fericire
Genele îi toate revărsate

Tu iubire tu mă însoţeşti
Tu îmi dai culoare ochilor
Ochi -s lacrimi de nu eşti
Negri de durerea dorurilor

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poala unui părinte absent

o complicaţie e un apel
un văl peste informaţii din denim
o despărţire care nu va mai cunoaşte rujul fericirii

aceeaşi lungime de undă e doar un pretext

e momentul să începi să îţi imaginezi
să vizualizezi incendiul din care ne-am născut cu toţii

numele tău e formula magică a liniştii

un sărut pe frunte înainte de culcare
este o imagine îngropată în grădina din spate
în poala unui părinte absent

tu mereu vei avea amprenta unui coşmar
sentimentul matern e totul sau nimic

niciodată nu m-ai mângâiat pe creştet..

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!