Epigrame despre soacra, pagina 23

Chemai piraţii răi, mişei,
Plutind nervoşi pe-a mării lacră,
Că tot mai bine e cu ei,
Decât, pe mal, cu mama soacră!

Chiar de-s mândru ca un soare,
Cumsecade şi cuminte,
Soacra vrea să mă omoare...
Cu fripturi şi cu plăcinte!

Cântă, ferecaţi în colivie,
Soţul - păsărică migratoare,
Cu nevasta - blândă ciocârlie
Şi cu soacra -o ciocănitoare!

Când văd că soacra urcă scara
Şi sună lung la uşa mea,
Nu cred că vine primăvara,
Ci că se-ntoarce iarna grea.

Deşi, am tot ca-n protocol,
Sunt supărat pe liftier
Că-mi urcă soacra la parter,
În loc s-o lase la sub... sol.

La mare, pentru prima dată,
Va fi grozavă aventură,
Ştiind că marea e sărată,
Iar soacra mea, o acritură!

Având carnetul suspendat
O ţine tot într-un oftat;
Căci în concediu trai-nineacă
Preia volanul a sa soacră.

A simţit săraca şocul
Şi regret, dar cu măsură,
C-a lovit-o, iar, norocul
Şi-a rămas doar c-o fractură.

Au fost şi veşti ce anunţau
Furtuni, cutremure şi ploi,
Bătăi, scandaluri, crime sau
Că vine soacra pe la noi.

Eu, înainte să mă-nsor,
Scriam poeme de amor.
De când am soacră, vai, Adame,
Scriu zilnic numai epigrame!...

<< < Pagina 23 >

soacra