semne

Concluzie plauzibilă

Epigramistul Ics-Cutare,
Ce scrie-n stilu-i mioritic,
E acuzat că-i prea prolific
Şi naşte semne de-ntrebare
De unde-atâta-ndemânare,
O fi vreun protejat politic?
Ori e bigam, un ins atipic,
Ce două muze totuşi are?
Prin comportarea-i desuetă,
El provocase o anchetă
Iar analiza ce-l viza
Şi practic, dar şi teoretic,
A dovedit că muza sa,
"Modificată e genetic!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine ştie că noi suntem incapabili să apreciem o serie de semne stranii sau de cuvinte necunoscute fără ca ele să nu ne facă să ne gândim mai întâi la termenii cunoscuţi care le seamănă cel mai mult şi cărora vom fi tentaţi să le asimilăm. Visele care au fost reprelucrate astfel, printr-o activitate psihică analogă gândirii noastre în stare de veghe, sunt vise "bine compuse".

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o candelă de nisip

în fiecare seară cobor pe un drum
ce nu duce nicăieri
la marginea lui îmi întind umbra
sub care mă aşez
grijuliu
o durere de moarte se prinde cu mine
sunt primitor şi nu ripostez

nu caut cuvinte nici semne şi nici răzbunare

în oraşul din mine sunt doar ziduri
un ceasornic şi o noapte
fără sfârşit

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asigurare de viaţă

Cum viaţa semne de-ntrebare
Ne pune fără eleganţă,
Să am o bună siguranţă,
M-am dus să-mi fac asigurare
Ideea rezonanţă are,
Şi rudele de circumstanţă
S-au bucurat cu nonşalanţă
C-or să profite fiecare
De-o fi să plec spre "alte zări",
Ei totuşi nu pot profita
C-am fost luat la întrebări:
- Amice, nu mai insista,
Noi nu-ncheiem asigurări,
La vieţi de câine, ca a ta...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbesc de dor

Afară, cerul e-nnorat,
În suflet am un strop de soare,
Pe care, tainic, l-am păstrat
Din tine, astrul meu, şi care

De cald şi de urât îmi ţine
Când este noapte sau e nor,
Când iarna semne dă că vine,
Când ochii mei orbesc de dor.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit cândva o fată

Am iubit cândva o fată,
Nu de pe la noi din sat,
Împărţeam mărul în două
Şi, cândva, acelaşi pat.

Dar acum, mănânc migdale
Şi primesc din satul meu
Coşuleţ plin de petale,
Semne bune de rod nou.

Primăvara, iată, vine,
Soarele străluce iar
Prin înnoitele vitrine,
Răsfoind un calendar.

poezie de Dorică Lascarache (2 februarie 2013)
Adăugat de Dorică Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi lepăd pe cer
privirea cu lumini tulbure

pe Vârful Câmpului
gânduri nemişcate
aşteptă dalta tâmparului
să asiste la cioplirea trupului meu
imortalizat pe calapodul dealului
nemângâiat măcar în vis
de mâna gheţii străine

nu mă grăbesc
nu fac pod peste pietre
voi bea licori descântate

în semne de foc dezbrăc ultima cămaşă
dar nu voi invoca chemarea sufletului

aştept înflorirea iernii

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem o capacitate de Introspecţie, ci întreaga cunoaştere a lumii interne este derivată prin raţionare ipotetică din cunoaşterea pe care o avem despre faptele externe; Nu avem o capacitate de Intuiţie, ci orice cunoştinţă este determinată logic de cunoştinţele anterioare; Nu avem capacitatea de a gândi fără semne; Nu avem un concept al cognoscibilului absolut.

citat clasic din Charles S. Peirce
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 cerneala tăcută

Ecoul vorbelor tale vibrează şi azi în gurile multora
Şi mă întreb cum de pot zice că nu mai vorbeşti
Ce clar te aud când citesc
Cerneala nu scoate o vorbă,
lemnul s-a transformat tăcut în foaie
Pomu' a murit
La-u îngropat sub rădăcinile din lut.
Descifrând cu ochii convenţia de semne
Încifrată pe scoarţa albă
Constat că încă îţi mai aud glasul.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.

Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.

Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.

Negrul argint, lutul jalnic şi grav
sunt aur scăzut şi bolnav.

Piezişe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare şi leac.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!