poiezi despre faptele rele

Beţie

supărat am deschis o sticlă cu vin
noaptea târziu sub cerul curţii mele
stelele îmi sclipeau şi mă mustrau
dar eu de singurătate beam şi tot beam
până am prins un pic de curaj
şi m-am luat la harţă cu dumnezeu
l-am anunţat direct că el nu mai există
de ceva vreme aici pe pământ un nebun
îi bâlbâiam numele l-a declarat mort
şi eu preacredinciosul îl cred mă jur
i-am spus că n-are cruce şi nici măcar mormânt
l-am întrebat la cine doamne-acuma să mă-închin
n-a zis nimic mi-a mai turnat înc-un pahar cu vin
cu teamă ca pe împărtăşanie l-am băut
mi-am zis în gând că-i vremea să mă spovedesc
şi spus-am despre mine toate bune şi cele rele
i-am pomenit apoi din nou de filozof
despre acel afront imensă imensă blasfemie
mă aşteptam să-l fi înfuriat în aşa hal
că o să mă scuture din pomul vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tot mai multe familii sunt distruse
de pe urma migraţiei
tot mai mulţi părinţi bătrâni
rămaşi să crească nepoţii sau
dureros de singuri
iar noi ne batem capul dacă
să fie familia într-un fel sau altul
(sau, cine ştie... să o desfiinţăm total...)

să facem un referendum despre
cum să fie răsplătită munca de mamă, de tată, de bunic
de copil rămas cumva orfan din cauza distanţelor
să facem un referendum despre cum toţi copiii bolnavi şi bătrânii noştri
să fie trataţi pe banii statului la clinicile mari din lume
dacă tot am distrus pe cele ale noastre...
să facem un referendum despre cum să redevenim o familie
noi toţi românii de aiurea
să facem un referendum prin care vrajba
să fie abolită
şi un ultim referendum despre

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e bine că nu toată lumea
poate deţine arme de foc
între dragoste şi ură
stă un revolver negru
cu un glonţ indecis

acum aş vrea să scriu
despre o moarte eroică
şi doi îndrăgostiţi fanatici

despre un poem tânăr
împuşcat în piept
în timp ce striga
"am învins"

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

No-fire escape

nu totul e despre tine/ nu totul e despre arderea interioară
precum arderea pădurilor

realitatea vine în tranşe care îţi ameninţă
starea de bine/ privesc cerul ca pe un balon scăpat de un copil

fără mamă şi tată / balonul e singurul lucru pe care îl mai avea

am ales să tresar la fiecare explozie a tristeţii

// bucuria e o armă letala, atunci e un semn că
s-a mai sfârşit o clipă în care ai fost fericită //

strada se întinde ca acest poem şi tu te grabeşti

în loc să stai în coloana nesfârşită de maşini

în drum spre mare

orizontul se descarcă precum o cupă de escavator

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa cuvintelor

Mă aflu în această ciudată casă de cuvinte.
Am întrebat cum e făcută-aceasta. Îngerul mi-a spus:

- Temelia ei sunt intenţiile, voile şi faptele tale.
Zidurile sunt ce ţi-au făcut alţii, ce n-ai înteles,
instinctele tale pe care le-ai urmat orbeşte.
Acoperişul unei case e făcut din speranţele şi visurile tale.
Ferestrele sunt ce-ai priceput şi crezut în viaţă iar uşile
sunt faptele tale.

Mobila şi tablourile sunt aspiraţiile şi sensurile tale.
Toaleta este ce ai greşit ştiind ce trebuie să faci,
lucrurile care vor să te facă de ruşine şi tu va trebui să le faci din nou.
Curentul electric din casă este dorinţa de-a face, ambiţia,
iar robinetele cu apă sunt optimismul şi speranţa ta.
Conexiunea la Intenet, televizorul şi radio sunt zvonurile
pe care le vezi, le-auzi, le spui şi le crezi.
E simplu, încheie el.

- Vreau să cumpăr o casă de la tine i-am spus. Cât mă costă?

[...] Citeşte tot

poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a nemurirea...

Dă-mi drumul la uşă madam
Să pot ca să intru la tine
Am multe, prea multe să-ţi spun
De rele, de bine
Şi încă destule mai am
Şi alte a-ţi zice
Dă-mi drmul la uşă madam
Stă cerul să pice

Am veşti şi ştiri de la care
Tu poţi la timp să înveţi
Ce, lumea, vezi bine nu ştie
Şi-s scrise în cărţi de poeţi
Sunt jos, pe scări la intrare
Aştept să-mi descui
Am veşti şi ştiri despre care
N-am spus nimănui...

Grăbeşte şi fă ce îţi spun
Mă lasă să intru la tine

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

catren de Vasile Alecsandri din Sfârşit de toamnă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel om...

Acel om mistuit de-o mare credinta
A fost erou, sfânt si martir.

El n-a vorbit multimii despre lupta
Si viata si-a dat-o luptând.

El n-a tinut cuvântari despre patrie
Si patria s-a hranit cu sângele lui.

El n-a visat sa aiba statuie
Si toti suntem pietre în statuia lui.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ea

poţi să-mi vorbeşti aproape
despre orice
spune-mi dacă vrei despre moda
încă a anilor noştri
înăbuşită în
blănuri de urşi
cu mult mai trişti
decât în reclamele Coca Cola
povesteşte-mi despre vacanţa visurilor tale
pe insula în care e raiul pogorât
rămasă moştenire unor copii
relativ norocoşi
poţi să îmi spui şi despre frică
şi de ce pare că devine din ce în ce sinonim cu
viaţă
învaţă-mă şi o să ascult
într-adevăr
legile scrise ale lumii noastre
arată-mi farmecul ştiinţei şi al numerelor şi dezvăluie-mi
geometria stelelor

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârstă cu vârstă

bucăţi mici de usturoi pe masă
motivul pentru care glandele lacrimale funcţionează corect
plus faptele care nu oferă explicaţii
rană după rană după rană

uşile sunt încuiate mereu e vorba despre arhitectura
mea interioară şi obsesia intimităţii domestice

cuvintele se întrepătrund ca ţesăturile în ecou
întotdeauna când vorbesc singură îmi inventez alt nume
să nu apară emoţii discursive sau tristeţea de a te avea doar pe tine
e singurul cadru care permite bucuria medie

[ca şi când te înfăşori în permafrost şi pentru prima dată
căldura interioară iese la suprafaţă şi clădeşte schimbul de identitate vârstă cu vârstă]

la ultimul nivel camera se umple de concluzii nu
neapărat ale tale doar decupaje ale psihicului
într-o structură obişnuită asta ar fi fost normal dar nu mi s-a permis niciodată
să termin puzzle-ul şi să ies afară ca şi cum n-aş fi lipsit

[...] Citeşte tot

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!