Epigrame despre poezii vechi, pagina 23

Năravuri noi, năravuri vechi,
Cu plete lungi, murdar, netuns,
Ce l-aş mai trage de urechi...
Dar nu ştiu unde le-a ascuns.

Din vinul ăsta, un tezaur,
De bei un litru - vechi sau nou -
Ajungi în cinci minute taur!
... Fireşte, dacă nu eşti bou.

Se schimbă moda zilnic, pas cu pas,
Tot ce e vechi devine noutate;
Şi-o să le vezi şi cu belciug în nas,
Dar nu şi cu centuri de castitate.

Jignit că nu e-n haine vechi,
Supărat rău, dar plin de-avânt,
A luat primarul de urechi,
Dorind să-l "sfarme" de pământ.

epigramă de Paul Constantin (4 august 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vicii vechi i-am acuzat:
Că sunt corupţi, că mint, că fură,
De aceea, cred, şi-au procurat
Vicii mai noi, de... procedură.

casă de toleranţă: Din vechi, a viciului cetate,
Cu ziduri 'nalte şi tăcute,
Ce-ascunde-n ea femei pierdute,
Motiv să fie căutate.

Ea tânără, el vechi holtei.
Un mariaj cum altul nu-i;
Ea risipeşte banii lui,
El risipeşte anii ei.

Cazino nou e-n luptă cu cel vechi
Şi lupta lor ne urlă în urechi,
C-un lung ecou pierdut sub zarea albastră;
Dar cearta lor se dă pe punga noastră!

Am renunţat la paraşută,
Că nu-s aşa de nătăfleţ:
Deşi se-apropia de-o sută,
Ţinea, a dracului, la preţ!

Deprinderi vechi de generaţii
Au prins acum să se răstoarne;
Căci uite, la Braşov, bărbaţii
Se zbat din greu să poarte... coarne!

<< < Pagina 23 >

poezii vechi