Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

poezii despre toamna

Toate rezultatele despre poezii despre toamna, pagina 23

Ce ai tu, femeie?

Ce au ochii tăi, iubito,
De nasc noaptea poezii?
Dragostea ce mi-ai trezit-o
Se îmbracă-n versuri mii...

Ce-are trupul tău, femeie,
De-mi ademenește mersul?
Iar privirea-ți, c-o scânteie,
Îmi aprinde-n minte versul...

Ce-are vocea ta, iubire,
De-o resimt ca pe-o romanță?
Ea-mi dictează în neștire
Rime despre drag de viață...

Ce ai tu și-o alta n-are?
Ochii-ți, trupu-ți, vocea ta
Inundat-au ca o mare
Versul, gândul, inima...

poezie de
Adăugat de Alina TanasăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Toamnă gri

Își plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
și-un gri intens plutește peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.

Își plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
și plouă trist și plouă peste toate,
inima ei doar de îngheț se teme!

Își plânge toamna noii trandafiri,
și-n parc, fanfara îi ține isonul.
În serile-i reci te mai aștept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...

poezie de din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna se revarsă-n frunze

toamna se revarsă-n frunze
și copacii mor câte puțîn
peste florile confuze
vântul bate acum străîn

sălciile plâng pe ape
ce se duc necontenit la vale
cerbii vin să se adape
răul răvășind în rotocoale

luna palidă se-arată
luminând cărări pustii
cât aș vrea măcar o dată
să uiți toamnă să mai vii

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Fum de asfințit

Duhnim a înserare de toamnă și a fum,
Și ne pripim la focuri de frunze ruginii,
Prin țoale ne pătrunde în sânge, nu știm cum,
Parfumul depărtării, ce toamna dată ni-i.

Ne îndreptăm spre casă în sensuri diferite,
Venind ca dintr-un codru care s-a rătăcit,
Îmbătrânim la poala iubirii desfrunzite
Și mirosim a toamnă și-a fum de asfințit.

poezie de din Aproape alb (25 octombrie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Toamna se numără... grevele (2)

De ce sunt toamna provocate?
Ia ascultați părerile
Se strâng aleșii în palate
Și-acum se "coc"... durerile!

epigramă de din Concursul Național de Epigramă "Cobra" , Reghin - 2010 (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Gilbert Cesbron

Americani, americane. Ei se instalează în jurul unei mese; ele, în jurul alteia - dar pentru a vorbi despre același lucru: despre bani. Ei, despre banii care îi câștigă și cât și cum; ele, despre cei pe care îi cheltuiesc, și cât și cum.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Toamnă îmbelșugată

Toamna se arată-n lume
Mai bogată și... în pripă
Dă în unii cu legume
Iar în alții dă cu... gripă!

epigramă de (octombrie 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriel Petru Băețan
toamnă
Toamna este modul naturii de a ne reaminti cât de efemeri suntem.

definiție aforistică de din Cotloanele ironiei (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Miriam Nadia Dăbău

Femeie... e toamnă!

Și plânge pădurea, cu lacrimi ce curg
Pe albe poteci împânzite cu frunze
Câtă durere poți duce femeie
Ce toamnă tăcută și plină de stele!

De ceri întunericul să fie lumină,
Pașii îi lași să alerge prin ploaie,
Suferi tăcută fără să-ți pese,
Ce toamnă femeie, ascunsă în umbră!

Și vântul te strigă cu voce nebună,
Perdelele albe sunt trase, dar mute,
Răspunde femeie, deschide
fereastra
Să intre în casă toamna ce plânge!

Cu plete pe umeri si rochie de vis,
Femeie ești lacrimă scursă-n povești
Iubirea adu-o la tine la uși,
Ca toamna fugară ce nu poți s-o uiți!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna, în prag...

Vara nu se dă plecată...
Desi Toamna bate în poată,
Proaspătă, frumos fardată,
Toată bine încercelată,
Ca o mireasă curtată,
Zâmbitoare, parfumată,
Darnică cu lumea toată,
Crizantema admirată,
Mai să fie deocheată.

Toamnă blândă minunată!
Bogăție adorată,
Intră în curte si in livadă,
Nu mai astepta în poartă,
Vara vine, altădată,
Calendarul a în gardă.

poezie de (10 septembrie 2019)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 23 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook