ploua

Până nu plouă, nu ies ciupercile.

proverbe româneşti
Adăugat de Micul_Print
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu bulbuci — hodină la slugi.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când plouă... cerul sărută pământul.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă monoton

Plouă monoton şi n-am ce număra,
mă gâdilă-n urechi picurile căzute din streaşină,
sunetul aproape-mi place ca o melodie veche
ambientală, în surdină.

Simt o singurătate cum rupe tăcerea
ca o amintire venită desculţă prin apă
într-un susur interminabil.

Seara-mi pare o rezolvare deşteaptă,
o lumină difuză strecurată printre nori
cu o altă aşteptare.

Va fi o noapte liniştită
cu distilări de sentimete,
tu n-o să spui nimic împotrivă,
ochii tăi se ridică şi coboară mereu,
măsoară dimensiunea unor dorinţe de viaţă
şi carnivori se hrănesc cu ele.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Priveşte iubito cum plouă
În munţi, printre brazi, pe poteci
Cu boabe şi struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Şi mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Şi gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Priveşte iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă verde

plouă verde
pe gânduri departe de casă
rotocoale se-nvârt ca-ntr-un dans
spălându-mă pe mâini
spălându-mă pe faţă

locuri metaforice se agaţă de tălpi
sunt locuri unde nu am fost vreodată
ele se dilată ca o reclamă
într-o enumerare austeră
din dezertări dintr-o lume reală

eşti strâns la mijloc
fără scăpare
cu ţigara stinsă sub pantofi
într-un vârtej de cuvinte fără măşti
ce pot muta casa dintr-un loc în altul
căderile libere se amortizează
sub ploaia verde ce-mi haşurează gândul.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă secular peste noi

Plouă secular, peste noi
Cu picături disonante, şiroi,
Primăvara scârţâie din încheieturi,
Nopţile se transformă în răsărituri.

Rafale aurii şi roşii de lumină
Inundă a sufletului grădină;
Păşeşti în lumea ţintată de vise,
Aduni în mănunchi gândiri ucise.

Căldura ta, atinge flacăra mea,
În noi adoarme lin fericirea;
Cu fiecare bătaie din inima ta,
Mă arde pieptul, nu pot respira.

Timpul îşi scutură tăcut nuferii,
Ne îmbrăcăm în nuanţele iubirii,
Paşii se caută în nemărginire
Sub a cerului înălţătoare privire.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E joi, pe-aproape...

E joi, pe-aproape, vinerea-i târzie,
iar sâmbăta mi-e dor de toate cele,
de dus cu gândul spre telenovele
cu ce-ar fi fost şi nu a fost să fie.
Şi plouă, parcă, plouă prin podele,
nici ceaşca de cafea nu mă îmbie,
şi nu mai scriu, tot ce-aş putea eu scrie,
e undeva doar oale şi ulcele.
În liniştea ades-prea(mergătoare),
ce mă cuprinde stânga împrejur,
şi-mi dă o stare-anume fără stare,
că aş fugi pe calul cel mai sur,
cu făt frumosul falnic din dotare...
de nu mi-ar fi prea lene ca să-l fur.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E joi, pe-aproape...

E joi, pe-aproape, vinerea-i târzie,
iar sâmbătă mi-e dor de toate cele,
de dus cu gândul spre telenovele
cu ce-ar fi fost şi nu a fost să-mi fie.
Şi plouă, parcă, plouă prin podele!
nici ceaşca de cafea nu mă îmbie,
şi nu mai scriu, tot ce-aş putea eu scrie,
e undeva doar oale şi ulcele.
În liniştea ades-prea curgătoare,
ce mă cuprinde stânga împrejur,
îmi dă o stare-anume fără stare,
că aş fugi pe calul cel mai sur,
cu făt-frumosul falnic din dotare...
de nu mi-ar fi prea lene ca să-l fur.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul caloian

Nu ştiu unde mi-e umbrela cuvintelor,
astăzi plouă descătuşat
cerul germinează pământul
fără nici o logică bălţile-s curate.

Starea asta nu m-a murdărit pe tălpi.

Plouă tandru învoit şi calin
gândul liber din creştet până în pori
sub streaşina ropotelor recunoscute
dezmiardă ineluctabile ofrande.

La orizont se întrevăd tot orizonturi.

Franjuri de rouă în cununi de lumină
îşi julesc genunchii de tâmplele mele,
în ape limpezi sufletul caloian
uită restrictivele flori de mucava.

Ploaia e stepena liniştii mele.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!