pe arges in sus de ion pillat

Dacă eşti nefericit înseamnă că ai urcat prea sus în propria ta minte.

citat clasic din Carl Gustav Jung
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din văi urcă ziua

Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu paşii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."

Deodată se-ntunecă muntele tot,
şi culmea de aur dispare -
"Ci unde eşti? Unde?" şi dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.

Şi iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.

Trecutul meu tot e acolo, în nori -
şi simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică şi-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispăşirea.

poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

«În peştera măreaţă, toţi poeţii / sunt stalactite, ori sunt stalagmite, / din vatră,-n cer de piatră, pasă-mi-te, / nu c-ar scrijeli hârtia de granit, pereţii... / Totuşi, cometele rupestre-au făurit poeţii...!» ‒ (II), "Privighetori-comete de lut" / 1 octombrie 2012
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 168).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» (1 octombrie 2012)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-ţi pierzi busola vieţii, nu dispera, există întotdeauna un GPS, acolo... SUS!

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România nu trebuie să facă politică decât oamenii care au un venit de la 40.000 lei în sus.

citat clasic din Petre P. Carp (1874)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

PP Carp nu auzise pasamite vorbulitza favorita a biciclistului capitalist (din capitala) Macedonski: "Excelsior! (mai sus!). Oricat ar fi salariile [...] | Citeşte tot comentariul

Marină estivală

În port, niciun vapor,
Şi-n larg,
Nici fum, nici pânză, nici catarg!...

Din Orientul plin de soare,
De flori, de fructe aromate
Şi de poveşti neterminate,
Din Orientul plin de soare
Şi maladii molipsitoare
N-a mai sosit în port, de-azi-noapte,
Nimic —
Nici flori, nici fructe coapte,
Nici opium, nici tutun de pipă...
Nici aspirină pentru gripă...

În port e linişte,
Şi-n zare —
Tot linişte (dar mult mai mare).
În larg sirena nu mai ţipă
Şi macaralele-au tăcut,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Propilee literare, III, nr. 8 (1 iulie 1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus pe-o casă guguştiucii
Se întrec în Pas de doi...
Ca şi fluturi-n câmpii,
Primăvara e o nuntă, de nu ştii.

catren de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus o ghioagă
Fără o doagă,
Prinsă-n zeghe
Stă de veghe.

catren de David Boia (12 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus o ghioagă
Fără o doagă,
Prinsă-n zeghe
Stă de veghe.

Zise 'Reghe'!

De ajunul Crăciunului

Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus,
Stelele lucrează fără de-ncetare,
Căci le-adună-n claca steaua sfântă care
A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.

Torc de zor în noaptea Sfântului Ajun
Câlţi de nea şi raze harnicele stele,
Pentru noi, copiii, torc să facă ele,
Funia cu trepte pentru Moş Crăciun.

Lungă cât e drumul din pământ la cer,
Trainică să-i ţină coşului povara,
Vor întinde-o-n noapte, nevăzută, scara
Moşului ce luptă cu-ndârjitul ger,

Ca să ne aduca iar, de colo sus,
Pe la toţi copiii darurile care
Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfânta şi duioasa mamă-a lui Iisus.

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca pe-o lacrimă fierbinte
Ochiu-mi picătura simte.
Sus, în slăvile divine,
Cine plânge pentru mine?

catren de Marina Ţvetaeva din Poezii (iunie 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!