Poezii despre ni memoria lui tata poezii, pagina 23
Vis poem diamant
Universul
stă aplecat
asupra mea, ca
să îmi asculte șoaptele
ce poate vor deveni cândva
romane, proză scurtă, epigrame,
haiku-uri, sau poate
chiar și
Poezii.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În Lumina Ta, am învățat să iubesc,
în Frumusețea Ta, să scriu poezii.
Dansezi în pieptul meu,
acolo unde nimeni nu te poate vedea,
dar uneori, eu Te văd,
și acea Lumină devine această artă.
poezie de Rumi
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ne dorim să fim...
Iertarea și răbdarea infinită
nu există
"umililor" ce lăsați
în urmă
trandafiri albi însângerați
și nu doriți
să fiți
și judecați
căci acum în Paradis
voi poezii șarpelui recitați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de copilărie
De multe ori mă duce gândul
La anii din copilărie
Pe foaie îmi aștern cuvântul
Și mă cuprinde-o nostalgie.
Îmi amintesc pe timpul verii,
Ce fericiți ne mai jucam
Se bucurau parcă, și merii
De viața simplă ce-o duceam.
Nu știam ce este aia modă
Ne îmbrăcam în ritm alert
Se curățau apoi cu sodă
Nu prea-i dădeam atâta Wert.
Ce exaltați eram cu toții
Când ne strângeam în fața porții!
Cu dragoste mă-înconjura
Bunicul, tata, buna mea.
[...] Citește tot
poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te amintesc în poezii...
E liniște în cimitir, miroase-a busuioc și mir și-a amintiri deșarte, abia pășesc, să nu trezesc din somnul lor nepământesc vreun scâncet de departe...
Pe-alei, tăcerea-și fac loc, ferindu-se de nenoroc, morminte sunt prea multe, că nu mai ai pe un' să mergi cu cimitire prea întregi de veșnicii oculte...
Respiră florile-obsedant, cu întreruperi, discordant sub masca pandemiei și viii-și fac curaj să stea de vorbă, pe o canapea la slujba liturghiei...
E Sâmbăta din brumărel când dușii-așteaptă bilețel, pomelnic în altare și viii lăcrimează-n pumni și nu poți lacrimi să aduni din ceri de lumânare...
Îți mai citesc un vers să știi, că te-amintesc în poezii și m-amăgesc speranțe că dintre versuri mai auzi doar cum pot auzi și surzi, cuprinși de dezolanțe...
Mai trag un fum și-ți las postum și ție o țigară și o cafea cu cardamon s-o bei în raiul cu gazon, când te mai plimbi pe-afară...
Și în cavou de ai putea să îmi faci loc la dreapta ta, eu aș intra și-acum, că pe aici e rost de iad, din care doar blesteme cad, cenușă, foc și fum...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuie ruginite
Ziua întâia
Vin ciorile pe crengile căzute
și umbrele prin curte se-ndesesc,
în poama acră-a mărului crețesc
briceagul tatei singur se ascute.
Ulucile din garduri stau să cadă,
iar cuiele din babe-au ruginit,
îl văd pe tata stând nedumerit
pe banca învechită din ogradă.
L-aud că-njură foarte supărat
de luna măsii-n cerul cristalin
căci zidurile toate s-au surpat
când a vorbit la megafon Stalin.
Ziua a doua
De azi de dimineață îndrept cuie
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi pentru tatăl învins
Unde vă duceți, puteri părintești
Și vă tot stingeți mereu,
Tată, ce faci și de ce-mbătrânești,
Frate mai mare al meu?
Când eu eram mai tânăr și tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme și minuni
El mă purta pe brațe și m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.
Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Și mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Și protector și tandru spre mine surâdea.
Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aș mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Și-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amnistia silabelor
Pentru mine cea mai frumoasă silabă
este silaba "ma"
de la "mare" sau de la "odată"
sau de la "masă"
măi tată măi...
Pentru mine cea mai frumoasă silabă
este silabă "ta"
de la "talpă" sau de la "niciodată"
sau de la "taburet"
măi mamă măi...
Pentru mine cea mai frumoasă silabă
măi tată
măi mamă
măi...
sunteți "voi"
de la "zâmbet"
măi
"silabă"
de la "odată" sau de la "niciodată"
măi!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rest totul e nisip...
într-o bună zi voi coborî
de pe linia orizontului
și voi trece malul
toate întâmplările vor fi
numai ale mele
știu asta...
bătăile de clopt
îmi vor deschide poarta
înspre Dumnezeu
acolo e mama
acolo e tata
acolo e și cireșul înflorit
de sub care tata
îmi zâmbea
când alergam după fluturi
acolo e și o parte din mine
drumul va fi lung dar
nu atât de lung
încât să
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te uiți în ochii unei poezii
și dacă se uită și ea cu toate versurile la tine
atunci știi că e vie
iar mănă de mână cu moartea se ține...
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!