limba romana

Magnum Mophtologicum

Un împărat îşi puse-n gând
Să facă-o mare carte,
În care vorbele pe rând
Să aibă toate parte.

Voia un falnic monument,
Un magnum oarecare...
Atunci chemă pe un bătrân,
Limbistul cel mai mare —

Un om ce ştie pe de rost
Nu numai ce-i pe lume,
Ci câte se petrec şi-n cer
Din fir în păr anume —

Şi-i zise: "Ştiu, de istorie
De mult că te-ai lăsat
Şi că d-acuma numai limbii
Pe brânci te-ai consacrat...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba dulce a cuvintelor

Noaptea şi-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe faţa vântului nervos,
dimineaţa se sărută cu izvoarele şi pleacă.

În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceaţa odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
şi lumea îşi frîmântă mâinile de aşteptare.

Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om
în amiaza când inima se înlănţuie
cu dorul care în mine îşi află izvorul
cel dătător de dragoste şi viaţă.

În vreme ce verdele îşi câştigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolţire a seminţelor,
copii nevinovaţi ai soarelui.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţie pe bucăţi

Versul curge ca o apă
cuvântul sub piatră crapă
gândul se izbeşte-n cer
şi-alte animale pier

Ca româna nu-i niciuna
s-o ia şi pe ea furtuna
ce istorie băiete
vrei iarăşi să se repete

N-avem nevoie decât
să ne punem ştreang la gât
să dicteze cineva
ce să faci cu moartea ta

Revoluţie doar pe bucăţi
luaţi-o dacă vreţi din părţi

sonet de Costel Zăgan din Revoluţie cu repetiţie (19 februarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materie transparentă

treceau stelele spre dimineaţă
cu coifuri strălucitoare
ca o armată romană
bătută de daci

noaptea coborâse de pe cal
şi bea apă dintr-un izvor
sângele meu se dilata
până devenea răsărit
deveneam lichid şi mă
strecuram pe sub uşi
treceam prin nările cailor
către mine însumi

eram materie transparentă,
semănam cu sufletul

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba în care scriu

am cântărit fiecare vorbă şi cuvânt
din limba în care scriu
şi mi-am găsit în ele sufletul în murmur

am căutat în fiecare miezul seminţei
modul ei de germinare
sunetul acela crud al verdelui viu
care răspunde c-un surâs luminii.

şi m-am trezit într-o lume sensibilă
ce nu se lasă îndepărtată de frumos
pune în matcă cursul apelor
peste care trec poduri de speranţe

de când îmi eşti alături
mă tot întreb unde-mi păstrez inima
şi unde o găsesc iubită
când tu eşti plecată departe

timpul care mă încape zilnic

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră-i o comoară

Am ajuns să am coşmaruri, nopţi bălane fără leac,
De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac,
Şi-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească,
Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească;

Plini de fală şi mândrie,-i doare-n şpiţ de viitor,
Se tot laudă-n prostie, moară toţi duşmanii lor!
De-aia, nene, imediat, când i-aud, pe româneşte
Le-o spun franc, manierat, delicat şi omeneşte:

Băi, deştepţilor ce sunteţi, nătărăi şi naşparlii,
Terminaţi cu chestii d-astea, bateţi tobele-n pustii!
Când ne va lovi năpasta, peste-atâta chin şi-amar,
N-oţi putea pe lumea asta nici să-i înjuraţi măcar,

Iară voi, cu doctorate, bacuri, diplome, la fel,
Vă veţi da singuri carate, făr' a scoate-un cuvinţel,
Şi-o să vină ziua-n care, socoteală tre' să daţi,
Chiar de cereţi îndurare, de prăjeală nu scăpaţi,

[...] Citeşte tot

pamflet de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea lecturii

gura ta îmi vorbeşte
pe piele
într-o limbă necunoscută
iar degetele tale
mă citesc în braille

poezie de Florina Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iau din cui

Iau din cui şi-aprind un petromax
Cobor atent pe scări să nu dau chics
Cu ochii în tavan care stă fix
Deasupra propriului meu ax

Aduc în spate un carton de tix
Nevastă-mea mă ceartă că vrea fax
Eu tac fiindcă iubesc romana pax
Şi număr ca de obicei, până la six!

În mintea mea aud un fel de vox
Şi mă supun acestei dura lex
Pe care n-o găsesc în nici un dex
Şi învăţată de la Brunea Fox:
"Mai bine mă' să mârâi ca un mops
Spărgând în dinţi câte-o pastilă drops!"

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorevoltă

Între geniu şi lichea
se întinde limba mea
însă capul vai de porc
nu mă lasă să mă-ntorc

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!