george cojbuc natura

Jergens: Balboa, George Jergens. Luaţi loc, vă rog. Domnule Balboa...
Rocky: Puteţi să îmi spuneţi Rocky, domnule.
Jergens: Spune-mi Rocky, te reprezintă vreun impresar?
Rocky: Nu. Sunt doar eu.
Jergens: Rocky, am o propunere pe care aş vrea să ţi-o fac.
Rocky: Să fiu partener în antrenamente?
Jergens: Poftim?
Rocky: Păi, sunt interesat. Ştiu că sunteţi în căutare de parteneri de antrenament şi vreau doar să vă zic că sunt foarte... disponibil.
Jergens: Sunt sigur că eşti.
Rocky: Absolut. Să fac antrenamente cu un campion ar fi o onoare şi, ştiţi ce, domnule Jergens?
Jergens: Ce?
Rocky: Şi nici nu aş lovi sub centură. Aş fi un bun partener de antrenament.
Jergens: Rocky, nu mă înţelegi. Propunerea mea e următoarea. Te-ar interesa să te baţi cu Apollo Creed pentru titlul de Campion Mondial la Categoria Grea?
Rocky: Nu.
Jergens: Ascultă, Rocky. Apollo a văzut cum te lupţi. Îi placi şi vrea să lupte cu tine.
Rocky: Doar că, ştiţi, eu mă bat în cluburi. Eu sunt un amator, iar acest tip e cel mai bun. Nu o să fie o luptă interesantă. Vă mulţumesc şi apreciez gestul.
Jergens: Rocky, crezi că America e tărâmul tuturor posibilităţilor?
Rocky: Da
Jergens: Şi Apollo crede asta. Şi o s-o demonstreze lumii întregi dându-i unui necunoscut şansa de a accede la titlu, iar acel necunoscut eşti tu. El te-a ales pe tine, Rocky. Este o şansă unică în viaţă. Nu poţi să o ratezi. Ce spui?

replici din filmul artistic Rocky, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaac Davis: Capitolul întâi. Adora New York-ul. Îl idolatriza. – Ăă, nu, zi aşa: îl romanţa. – Da – Pentru el, indiferent de anotimp, acest oraş rămânea un oraş alb-negru care vibrează pe ritmurile muzicii lui George Gershwin. – Ăă, tz, nu, am uitat ceva. – Capitolul întâi. Era o fire prea romantică pentru Manhattan, pentru orice, de fapt. Îi prindea bine aglomeraţia şi traficul dificil. Pentru el, New York-ul însemna femei frumoase şi bărbaţi care le ştiu pe toate. – Nu, nu, e prea sentimental pentru gustul meu. Putem să... să îl facem să sune mai profund? – Capitolul întâi. Adora oraşul New York. Pentru el, era o metaforă a degradării culturii contemporane. Aceeaşi lipsă de integritate individuală care i-a determinat pe mulţi să aleagă calea mai uşoară, transforma cu rapiditate oraşul în... – nu, e un pic cam extravagant.... Să fim serioşi, vreau să vând nişte cărţi. – Capitolul întâi. Adora New York-ul, chiar dacă pentru el era simbolul degradării culturii contemporane. Cât de greu e să trăieşti într-o societate desensibilizată din cauza drogurilor, a muzicii date la maxim, a televiziunii, a crimelor, a gunoiului... – Prea încrâncenat. Nu vreau să fiu încrâncenat. – Capitolul întâi. Era romantic şi dur asemenea oraşului pe care îl iubea. În spatele ochelarilor săi cu rame negre se ascundea energia sexuală a unei feline. – Îmi place asta. – New York era oraşul lui şi aşa avea să rămână...

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sabrina Fairchild: A fost odată ca niciodată, la nord de Long Island, la treizeci de kilometri de New York, o mică fată pe o mare moşie cu mulţi servitori: grădinari, un dendrolog, un vâslaş care să aibă grijă de bărci, să le dea drumul pe apă primăvara şi să le răzuiască iarna; erau specialişti care să aibă grijă de terenul de tenis exterior şi interior, de piscina de afară şi de cea interioară. Şi mai era un om fără un titlu anume care avea grijă de un mic pond din grădină în care înota un peştişor pe nume George. De asemenea, mai era un şofer pe nume Fairchild, adus din Anglia cu mulţi ani în urmă, la fel şi Rolls Royce-ul. Fairchild era un şofer bun, rafinat, distins precum cele opt maşini pe care le avea în grijă şi avea o fiică pe nume Sabrina. Ca de fiecare dată în ultimii treizeci de ani, cu ocazia curselor de yacht, familia Larrabee dădea o petrecere. Şi niciodată nu ploua în seara respectivă. Erau patru Larrabee în total: tatăl, mama şi cei doi fii. Maude şi Oliver Larrabee s-au căsătorit în 1906, iar unul dintre cadourile de nuntă a fost o casă în New York şi moşia asta pentru weekend-uri. Cea din oraş a fost transformată în Saks Fifth Avenue. Linus Larrabee, fiul cel mare, a terminat la Yale, iar fratele lui, David a frecventat pentru scurt timp unele dintre cele mai bune facultăţi din est şi a trecut prin mai multe căsnicii într-un şi mai scurt timp. Acum e un renumit jucător de polo şi îi datorează lui Linus şase sute de dolari. Viaţa era frumoasă cu familia Larrabee. Aproape un paradis în Long Island.

replici din filmul artistic Sabrina, după Samuel A. Taylor (9 septembrie 1954)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!