gandi

Ajunsesem în sfârşit la marginea pădurii, care era, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase colţuri ale nemărginitului domeniu al căpitanului Nemo. El o socotea proprietatea sa, luându-şi asupra ei aceleaşi drepturi pe care le aveau primii oameni în cele dintâi zile ale lumii. De altfel, cine s-ar fi putut gândi să-şi însuşească aceste domenii din fundul mărilor? Ce alt pionier mai îndrăzneţ ar fi venit, cu toporul în mână, să taie drum prin tufişurile întunecate de acolo?

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată misterul vieţii. Niciodată să nu te simţi perfect, niciodată să nu pretinzi că ai dreptate – să nu te laşi prins niciodată în capcana asta. Şi niciodată să nu gândeşti despre cineva că greşeşte, pentru că aceste două lucruri merg mână-n mână – dacă te simţi corect, îi vei condamna întotdeauna pe alţii şi te vei gândi că altcineva greşeşte. Acceptă oamenii aşa cum sunt. Ei sunt aşa cum sunt, cine eşti tu să decizi dacă au dreptate sau dacă greşesc?

Osho în Compasiunea, suprema înflorire a iubirii (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde vei fi mă vei iubi

În orice depărtare te-ai ascunde
Te voi aduce mai aproape.
De ochii mei nu vei scăpa niciunde!
Ei sunt şi-n ceruri sunt şi-n ape.

În orice depărtare te-ai ascunde
Îmi vei simţi aproape pasul.
În mintea ta mereu eu voi pătrunde
Şi-ai să-mi auzi în noapte, glasul.

În orice depărtare te-ai ascunde
La mângâierea mea tu vei gândi
Şi nu vei mai găsi niciunde
O mână să te poată ocroti.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem o societate aflată în derivă, o societate bolnavă, care-şi reneagă originile, miile de ani de istorie, fără a se gândi ce sacrificiu stă la baza acestei istorii. Suntem un popor care ne merităm soarta, poziţia de îngenunchiat, pentru că nu ştim a avea verticalitate. Pe noi, verticalitatea ne copleşeşte, de aceea preferăm poziţia patrupedă sau îngenunchierea. Suntem gata ca la un semn să ne prăbuşim, să ne aruncăm la ghenă istoria, tradiţiile culturale şi nu numai, sa adoptăm cu braţele deschise şi zâmbetul tâmp tot ce miroase a duhoare vestică.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chin şi Dragoste

De prin pădure rătăcit
La răsărit se arată
Un blând bărbat nedumerit
Îl întalni o fată

În ochii ei strălucitori
Privi el cu blândete
Ei doi, simpli muritori
Cu atâta în ochi finete

El o luă o strânge lin
Ceva soptindui rece
Să ştii iubirea e un chin
Şi foarte greu ea trece

Ea se uită în ochii blânzi
Şi îi şopti uşor
Ochii de dragoste-s flămânzi
Cu tine am să mor

[...] Citeşte tot

poezie de Iqnorant (27 octombrie 2019)
Adăugat de Iqnorant
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este uimitor cât de puţină atenţie acordă educaţia deprinderii de a gândi. Există convingerea absurdă că informaţiile şi inteligenţa sunt suficiente. Inteligenţa este precum caii-putere ai unei maşini, însă gândirea reprezintă abilitatea cu care este condusă maşina. Există oameni deosebit de inteligenţi care au o gândire slab dezvoltată şi oameni mai puţin inteligenţi cu o gândire bine dezvoltată.

citat din Edward de Bono
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studenţii care dobândesc datorii mari pentru a face şcoală este puţin probabil să se gândească la a schimba societatea. Când prinzi oamenii într-un sistem al datoriei ei nu îşi pot permite timpul pentru a gândi. Mărirea taxelor şcolare este o "tehnică disciplinară", şi până când studenţii termină facultatea, nu numai că sunt încărcaţi de datorii, dar de asemenea au asimilat "cultura disciplinară". Acest lucru îi face componente eficiente a economiei de consum.

citat din Noam Chomsky
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când morţii sunt aşa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine ştie? – poate
Ne uită.

Când morţii sunt aşa departe,
Şi când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine ştie? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Priveşte-n jurul tău – e marea
Vieţei; pleacă şi o-nfruntă,
Îmbată-ţi ochii-n contemplarea
Minunilor ce te aşteaptă;
Trăieşte, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

poezie celebră de Ovid Densusianu din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

TRISTE FLORI

Crezi că am să uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.

Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic să fac.

Mă voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simţi nici-o plăcere.

Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că specificul muzicii mele şi, în general, al modului meu de a gândi este permanenta deschidere. Şi permanenta provocare. Îmi place să scriu orice tip de muzică, o fac în felul meu şi într-un mod elaborat. Consider că pot exista sâmburi de inspiraţie în orice, de la muzică la chimie, de la astronomie la gastronomie. Pentru că muzica este ceva care îşi face simţită prezenţa prin sunete, dar care nu depinde de sunete. Cum spune şi Rilke, referindu-se însă la o poezie sau la un text, "şi în tăcerea de după ultimul cuvânt se mai poate arăta Dumnezeu". Aşa cred şi eu despre muzică.

Dan Dediu în emisiunea "Muzica între prezent şi viitor" de la Radio România Cultural (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!