focul iubirii

Pe sub geana nopţii

Pe sub geana nopţii curge
O scânteie dintr-o stea,
Din înaltul cer ajunge
Toată la inima mea.

Vrea să reaprindă focul
Ce-l aveam pe când iubeam,
Pe nimic eu am dat totul
Crezând că iubirea am.

Pe sub geană nopţii cade
Un amor din altă vreme,
Într-un vis de mult el şade,
La el vrea ca să mă cheme.

Iarăşi dragostea întinde
Ale sale grele mreje,
Iarăşi sufletu-mi cuprinde
Cu-ale sale adânci vârteje.

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Isac (17 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandantive sufleteşti...

Iubite! Hai, să fumăm din nou pipa timpului frumos,
petrecut cândva de amândoi,
un Cătălin şi-o Cătălină sub clar de Lună plină,
deocheaţi de un Luceafăr trecător,
când cerul scâteia feeric,
în nopţi târzii pe daluri şi câmpii
şi în tainică noastră grădină,
Cu râu la picioare.

Iubite! Hai, aprinde-mi o ţigară,
din rugul încins în focul inimii flămânde de iubire,
cum numai tu poţi şi ştii că îmi place,
să botezăm din nou cu vin roşu amorul sfânt,
iar nunta de fluturi ce ne-a înconjurat,
rămâie argumentul celor viitoare,
în amintirea noastră, trandafir neuitat.

Iubite, mai strânge-mă în braţele tale ocrotitoare,
aşa cum numai tu şi iedera ştie s-o facă bine,
să adormim din nou împleticiţi în patul fericirii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Dacă doreşti să simţi ceva cu totul minunat, urmează cărarea pe care a mers Hristos Domnul! Acea cărare este calea crucii, calea iubirii. Cel ce doreşte să ajungă la Dumnezeu nu poate s-o facă decât pe scara iubirii..."

(IPS Ioan Selejan)

citat din Mitropolitul Banatului Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turandot: Care este fantoma care îi urmăreşte pe toţi muritorii, născându-se în fiecare noapte, murind în fiecare dimineaţă?
Prinţul Tătar: Speranţa.
Turandot: Ce se aprinde ca focul, se răceşte când îţi pierzi curajul sau mori, se încinge din cauza pasiunii?
Prinţul Tătar: Sângele.
Turandot: Care este gheaţa care îţi dă foc şi pe care focul tău o îngheaţă şi mai mult; te înrobeşte dacă îţi permite libertatea şi te face rege dacă te acceptă ca sclav?
Prinţul Tătar: Turandot!

replici din libretul Turandot, Actul II de Giuseppe Adami, după Friedrich Schiller (25 aprilie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirică preventivă

Sunt poet dar mă tratez
degeaba sunaţi pompierii
focul meu are doar miez
undeva la malul mării

Degeaba sunaţi pompierii
marea este în vacanţă
şi-au ieşit pe cer oierii
cu stele în transhumanţă

Marea este în vacanţă
focul fiind al meu crez
am flăcările-n balanţă
sunt poet dar mă tratez

Poa`să vină şi pompierii
să-mi stingă focu-nvierii

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pipăind infinitul

Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.
Ca-ntr-un cuprins de peşteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Şi-n cutele de piatra i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziş Iubirii.
Din ascunzis, luminile iubirii

poezie de Zorica Latcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeam la focul iadului

Ca un întemniţat pe veşnicie,
În lumea lanţurilor te-am născut,
Te-am scrijelit în mine poezie
Cu unghiile, până mi s-au rupt.

În bezna încăperii latrinare
În care mă zvârlise zeul lumii
– O lapidare-n plus, din răzbunare –,
Citeam la focul iadului postumii.

Infatuaţii lumii, la răstimpuri,
Cei cu halouri şi cămăşi în vine,
Priveau cum strâng în poală anotimpuri
Şi revoltaţi scuipau atunci pe mine.

Ce fericire e să mori nebun,
Când numai poezia ţi-e stăpân!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifestarea adevărului este un mister al iubirii, la fel cum conţinutul iubirii este un mister al adevărului.

citat din Frithjof Schuon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt visul

Sunt visul adunat din claritate,
Săgeata luptătorului temut,
Scânteia radiind eternitate,
Sunt arşiţa din care vă sărut.

Sunt viscolul cu patimă adâncă
Spre care temerarii jinduiesc,
Chemarea pentru dragoste şi încă
Fiorul, fulgerând dumnezeiesc...

Sunt focul liniştit de zile calme,
Amiezile mi-s pline de poveşti,
Duc cerul împlinirilor în palme
Şi focul năzuinţei omeneşti...

Mă roade, însă, cruda laşitate,
Icoana măscăriciului sperjur
Prostia ignorând integritate
Şi sensul labirintului obscur...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme bătătorite des

Nimeni nu aruncă lacrimi peste jarul
Pus în armonia iubirii.

Începutul cuvintelor
Slujeşte respiraţia gândurilor
Ce se nasc
În zodia stelelor.

Frica poartă vântul
Ecoului călătorind
Prin ferestrele deschise
În jarul tăcerii
Florii cu ochii albaştri.

Candoarea sfinţeniei
Păşeşte în univers
Măsurând urmele
Cu urmele iubirii
Bătătorite des!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!