floare de colt

moment de bine - 2

amurg tânăr
curtează grădina, sfioasă îl întâmpină –
nuditatea florilor aprinde
fruntea luminii
aceasta aşezându-se tăcută în contemplare
le înveseleşte cu mantie de argint
şi le spune noapte bună

numai fereastra îmi opreşte nesperarea
nu pot însoţi amurgul printre arbuşti
nici îndrepta un colţ de mantie
sau măcar săruta o floare – dar cu ochii pot
pot zidi lumi noi, de jur-împrejurul lor grădini
cu flori nenumite
din miezul nopţii, din sâmburele ei
trec alcooluri în abur rece şi nu mai plâng
le încălzesc până
zorii îmi aduc promisiune: te iubeşte
cineva te aşteaptă în aşteptarea ta, nu vezi?!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Sunt zâmbet de mare
şi mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
şi învăţ tăcând.
Sunt suflare de vânt
şi-mprăştii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
şi ard când invoc.
Sunt pădure de taină
şi ca veşnică haină
a măicuţei pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă ca o floare

Pe o pajişte înflorită, între prânz şi asfinţit
orizontul era aproape, când pe tine te-am zărit.
Frumoasă ca o floare, tu păşeşti fermecătoare
aplecându-te cu grijă, să culegi din câmp o floare.

Ca o zână în soare culegeai florile frumoase,
flori de mac şi gălbenele, toate tu l-ai stâns în braţe.
Ţi-ai întors de-odată capul auzind ceva foşnind,
eram eu ce de departe te priveam şi urmărind.

Tu eşti totul pentru mine, eşti raza mea de soare,
îmi eşti aerul şi apa şi nimic nu mă mai doare.
Nu mai stau deloc pe gânduri, că te văd zâmbitoare,
vino-n viaţa mea iubit-o ca să pot să-i dau culoare.

poezie de Eugenia Calancea (14 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o dimineaţă de floare

Noaptea se umple cu trăirea bucuriei
de o lumină care nu arde
venită din cerurile deschise.

iertare îmi cer

şi totul mi se pare divin
într-o dimineaţă de floare
în care pacea lăuntrică se respiră.

În mine pătrunde lumina
cu raze subţiri, multicolore
care-mi pun pe faţă
strălucirea învierii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Floare

A crescut o floare în gradina noastră, unde nu credeam că ajunge
Lumina, s-o facă sa crească.
Mă dau mai aproape să o pot atinge
Petale aşa gingase, mi-e teama totuşi sa le ating
Ca vraja să nu fugă, ca nu cumva s-o sting.
Este acum firavă şi frumoasă
Dar ea a vrut sa crească
În gradina noastră.

poezie de Stelian Gabor (18 aprilie 2005)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapta dulcelui tău glas

Tu pentru mine ai fost un câmp cu flori,
Îmi dădea parfumul tău mii de fiori,
La pieptu-mi te strângeam printre lalele,
Te pierdeai tu floare printre ele.

Azi prin acelaşi loc încă mai trec grăbit,
Nu mai e nici-o floare, toate s-au ofilit,
La fel s-a ofilit iubirea noastră,
Precum o floare uitată în fereastră.

Câmpul plin cu flori azi e teren arid,
O amintire stearpă, un vis al nost stupid,
O ploaie de speranţe, atât a mai rămas
Din tot ce am avut, şoapta dulcelui tău glas.

poezie de Răzvan Isac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna şcolăriţă

Toamna e o şcolăriţă
Care poartă coroniţă,
Are-n mână un penar
Şi carnetul de şcolar.

Toamna este vremea-n care
Sunt în floare crizanteme,
Când s-a dus vacanţa mare
Şi vreau iarăşi să am teme.

Fără mine şcoala mare
N-a fost totuşi plictisită?
După cum şi tabla pare
C-a fost neagră, necăjită...

Clopoţelu-ntreaga vară
A stat într-un colţ cuminte,
Bucuros el scoate iară
Clinchete ca mai-nainte.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile de măr

Gingaşă, plăpândă floare
Ce îmi tăinuieşti în zori,
Te visezi în care ţară?
Uiţi că eu sunt călător!

Mărul, florile de măr
Mă încântă şi-mi adie
Cântecul preacântător,
Basmul din copilărie.

Cuibul păcii vestitor,
Prin corola roz-albie,
Fost-ai visul fetelor,
Prins în piept de pălărie!

Floare gingaşă, semeaţă,
Miros de mironosiţă,
Sărut bolta ta măreaţă
Prin ţesutul tău de iţe!..

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dumnezeu stă rezemat
de un colţ de rai,
încălţând opincile vechi,
aşa văd eu ţara mea.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul ultimului vis

Mă retrăsesem într-un colţ de lume
Ca într-un început de nouă viaţă
Când îl aud, devreme-n dimineaţă,
Prin pomii înfloriţi, cântat, un nume.

Privesc atent la pasărea ce zboară,
Dar nu e ea cea care-mi cântă mie,
În trilul ei e-o altă armonie.
Nu, nu e numele ce mă-nfioară!

Se-ascunde-o adiere printre ramuri
Şi-o urmăresc petală cu petală
Cum se alintă, caldă şi domoală,
Dar nu se-nalţă numele-n balsamuri.

Un flutur alb se-ndeamnă către-o floare
Şi-l urmăresc în zboru-i singuratic
Prin aerul curat, primăvăratic,
Plutind uşor, în irizări de Soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!