dumitru matcovschi iarba

Pui de pom şi pui de om

Un sâmbure de pom
Prinde viaţă din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viaţă-şi ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalţă,
Puiul de om se-alintă şi se răsfaţă.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodeşte din plin,
Puiul de om îşi făureşte destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om îşi construieşte rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodeşte,
Atunci, puiul de om, îmbătrâneşte.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara (Epigramistului Gh. Suciu, care susţine că, într-o epigramă de-a mea, "bat câmpii")

Bat câmpul literar ca pe o pernă
Şi tu te necăjeşti, dacă vreodată,
Din limba sfântă, veche şi eternă
Răsare câte-un fir de nestemată.

Bat câmpul ca pe grâu, ca un părinte,
Catrenele pe limba lor mă cheamă...
Şi din făina albă de cuvinte
Îmboboceşte câte-o epigramă.

Bat câmpii verzi cu frunze de mătasă.
Când firului de iarbă mă închin,
Sunt agresat cu-o bâtă noduroasă
De unul ce se crede spadasin.

Bat câmpul meu cu maci şi muşeţel,
Dar, George, dacă te-ntâlnesc în zare,
Să ştii că te provoc la un duel,
La un duel de clinchet de pahare.
Să rătăcim, duşmanii toţi să moară,

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Martin din Epigrame si poezii umoristice (aprilie 2010)
Adăugat de Sorin Gabriel Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Super Samson Simpson

Eu sunt Super Samson Simpson,
sunt puternic la modul superlativ,
îmi place să ţin în braţe elefanţi,
fac asta zi de zi, fără-a fi ostentativ;
iau câţi apuc cu mâinile-amândouă
şi, hopa,-i ridic sus pe umăr –
pentru mine-i simplu şi uşor, un fleac,
şi-mi rămâne putere să-i şi număr!

Muşchii-mi sunt foarte mari, enormi,
Bombaţi din creştet până-n talpă,
îmi place să mut elefanţi de colo colo,
şi să-le-ofer la prânz grămezi de iarbă;
totuşi, nu-s eu cel mai puternic din casa noastră
şi nici din această curtea lungă de trei obraţe,
căci atunci când car elefanţi de colo colo
bunica mea mă duce-n braţe.

poezie de Jack Prelutsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşul meu Lăbuş

Căţeluşul meu Lăbuş,
Pe năsuc cu stropi de tuş
Şi cu ochi de ciocolată
Toată ziua numai latră.

Nu mai vrea deloc lăptic,
Vrea mâncare din butic.
E fiţos şi plin de toane,
S-ar vrea şi el în reclame.

Hrănit cu mâncare-aleasă,
Îmbrăcat doar în mătasă.
Vrea pantofiori şi tichie
Şi tuns doar la frizerie.

Măi Lăbuş, cătel fiţos,
Coboară din ceruri jos,
Daca viata îţi e dragă
Ia alearga tu prin iarbă.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Valeria Tamaş (2011)
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim conform normelor DOOM

Nu te iubesc sub semnul întrebării,
Nici punctul de pe "i" nu ţi-l suprim,
Şi-asupra ta nicicând n-o să-mi exprim
Vreun apostrof ori "băţ" al exclamării!

Nici paranteze drepte sau rotunde,
Hiatusuri ori mici abrevieri,
Nici cratima ce mi-ai "înfipt-o" ieri,
Iubirea noastră nu o pot ascunde!

O virgulă şi. un punct la îndemână
Le pun la fix, urgent, fără corecţii,
Suport, iubito, mii de interjecţii,
Căci amândoi iubim limba română.

De merg la vale ori de merg la deal,
Sufix, prefix, silabe, numeral,
Te venerez, iubito, la plural,
Şi te iubesc, pe veci, gramatical.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămara de fructe

Deschid cu grijă uşa la beci de cum ajung
Cu cheia lucitoare de-atâta folosit,
Atent să nu audă nevasta, stau smerit
Şi-mi reproşez cu ciudă că am uitat s-o ung.

Mă răscoleşte gustul aromei pe furtun,
Simţit chiar de pe timpul când e paharul gol
N-apuc să umplu cana că mă şi simt matol
Nu scot pe cep licoarea, că doar nu sunt nebun!

Evlavios, cum altfel, chiar dacă nu mă crezi,
Luminii lumânării i-arăt paharul plin;
Cu gândul la nevastă, în cinstea ei închin
Şi mă feresc de grindă să nu văd stele verzi

Nici de această dată nevasta nu m-a prins...
Pun vin la balamale, să plec fără emoţii,
Evit astfel din faşă în capul meu comoţii,
Închid enorma uşă şi... mă trezesc din vis!

poezie satirică de Dumitru Râpanu (2013)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite-aşa şi pe dincolo

Trup de pasăre măiastră,
Te-oi iubi pe ici pe colo,
Şi te-oi aşeza în glastră,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Şi ţi-oi cânta la vioară,
Într-un ritm suav, tremolo,
Te-oi pupa pe inimioară,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Ţi-oi mângâia sânii copţi
Şi ţi-oi tricota scampolo,
Vom petrece multe nopţi,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Vom căuta Infinitul,
Lungă-i calea pân' acolo,
Te-oi iubi ca Stan Păţitul,
Uite-aşa şi pe dincolo.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aci, pe iarbă, se-ncinge un ziafet nepomenit în analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând în aer valuri de miros fierbinte şi gras, ca nişte altare antice pe cari se ard ofrande unui zeu tutelar. Canalele o dată deschise nu se mai închid. Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind departe, ca nişte ruginite instituţiuni ce nu mai corespund exigenţelor moderne, şi, în locul lor, se-mping cu greutate alte boloboace pline, ca nişte reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului şi interesele vitale ale societăţii. Ce veselie! ce avânt! ce entuziasm!... A! sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele şi cătuşele tiraniei şi, aruncându-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitând trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfânta Libertate şi - te pupă! O!

Ion Luca Caragiale în schiţa Boborul (1896)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă – parodie după Ion Minulescu

În oraşu-n care plouă într-un an o săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Acum nu mai merg de mână
Şi-n oraşu-n care plouă într-un an o săptămână
Nu se mai găsesc umbrele
Să se-ndoaie,
Să reziste şi la ploaie
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi dezafectate, urâte de guvernare.

În oraşu-n care plouă într-un an o săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg folosindu-se de mână,
Numărând
În gând pahare
Ce au gâlgâit
Şiroaie
Din butoaie
Cât un ster
Prinse cu cercuri de fier

[...] Citeşte tot

parodie de Dumitru Râpanu, după Ion Minulescu (1990)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţă, cu capul pleş, mergând cu pas rar, încet şi gânditor, răspunzând îndesat "sluga dumitale" cui nu-l trecea cu vederea, căscând cu zgomot când nu-şi găsea omul cu care să stea de vorbă, făcând lungi popasuri prin aleiele ascunse ale grădinilor publice din Iaşi, cu câte o carte în mână, tresărind la cântecul păserelelor şi oprindu-se cu mirare lângă moşinoaiele de furnici, pe care le numea el "republici înţelepte", dezmerdând iarba şi florile câmpului, icoane ale vieţii omeneşti, pe care le uda câte c-o lacrimă fierbinte din ochii săi şi apoi, cuprins de foame şi obosit de osteneală şi gândire, îşi lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aştepta sărăcia cu masa întinsă.

Ion Creangă în Popa Duhu (1881)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!