duce

Îmbrăcat rupestru

Pierdut prin şoaptele de fum
In dune de dor cu trup de scrum..
Vântul mă duce şi aduce
Mă aşează să mă culce
In roua amintirilor.
Se aude cutremurător
Ecoul tocului răvăşitor
Pe treptele tâmplelor
Fante de haos se deschid
Şi cad in sarcofag, şi ard
In picturi rupestre de ruj
Rămase pe o cămaşă
Imbrăcată in fiecare seară
Din şifonier...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vant

Toamna a ţipat cu un trist accent,
Văzul cade neatent,
Vântul sună lemnăria,
Bate gol, în poloboace, butnăria.
Lângă uşă frunzele s-au strâns.
De departe vin ecouri vechi de plâns,
Brumă, toamnă literară,
Pe drum prăfăria se duce fugară.
Şi-am stat singur supărat
În zăvoiul decadent,
Şi prin crengile-ncâlcite mi-am notat
Versuri fără de talent.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara a venit

Gând amar ce nu -mi dă pace
Se duce şi se întoarce
Îl trimit săgeată-n vânt
Se întoarce tremurând

Îmi aduce veste rea
Că tu eşti cu-altcineva
Şi săruţi un trup firav
Cu miros dulce suav!

Gândul meu cel amăgit
Primăvara a venit,
Alt fir verde e în iarbă,
Tu, cu soarta te împacă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisesc

atunci când te doare te doare
o simţi în întreg corpul
te simţi ca un templu incendiat
lacrimile ar a
duce
o mângâiere ar stinge vâlvătaia
dar trupul tău zdrobit de iubire
nu lăcrimează el suspină şi doare
şi atunci când te doare al dracului
mai doare iubirea
în rest e prăbuşire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reportaj

Echipa din redacţie
Trece constant de impedimente
Cât poate duce imaginaţia
Cu artificii şi sacrificii
Ca privitorii să exclame
Iată ei au deschis căi luminoase
Ca să evite falimentul
Pe direcţia tot înainte
Ajutaţi de publicitate
Cu vedere anticipată
Vorba unora de la noi
Că înainte era mai bine
Raportându-se
Cu elan şi animaţie
La propriul sistem.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nicio cale

Clipă cu clipă
Se scurge în mare
Şi am două griji ce mă poartă,
Că viaţa mi-i scurtă
Şi dragostea-mi moare,
Of, Doamne, ce soartă!

Secunde şi minute,
Zile, săptămâni, luni, ani
S-or duce pe-o apă la vale,
Şi eu tot mă duc, şi tu, iubire, du-te,
De amor vom fi orfani
Ai vrea să scapi, aş vrea să scap,
Dar nu e nici o cale.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete, bătut în cuie...

Suflete, bătut în cuie,
Corpul unde l-ai lăsat?!
Au la cer încet se suie
Iar tu zaci însângerat?!

Suflete, nu poţi să zbori,
Te-au prins cuiele de cruce,
Nu te-nnalţi, nu te cobori,
Nu mai ai unde te duce.

Suflet greu, mai ai putere
Să te lapezi de durere?!

poezie de Mihail Mataringa (1 octombrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Licuricii,
stele căzute pe pământ
luminează -în întuneric.
Greieri se aud cântând
sporind al serii feeric.
Din deal în vale coboară
doina unui ciobănaş.
Dorul la iubită-i zboară,
oile dorm pe imaş.
Neobosit, doar izvorul
şipoteşte printre pietre.
Doar el este călătorul
ce duce dorul la fete.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea ca o lumină

Fiecare dintre noi
are o poezie în inimă,
închide-ţi ochii
şi la fiecare bătaie de inimă
există un gând,
o emoţie, o amintire,
o lacrimă care se duce în jos pe faţă.
Mi-ar plăcea să-mi îmbrăţişez
timpul care a trecut,
apoi să zâmbesc
şi să rămân cu inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul (după un aforism de Păstorel)

Alb, roz sau roşu-purpuriu,
Precum poeţii îl descriu,
E-o fi'nţă vie şi splendidă,
Şi singura ce e lichidă.

Un vin se naşte-n suferinţă
Ca must, cu multă chibzuinţă;
El fierbe,-apoi se limpezeşte
Şi din pahar te ispiteşte.

Cu anii creşte în savoare,
Buchet, nobleţe şi valoare;
Trăieşte, moare şi se duce,
Păcat că nu se reproduce!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (1 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!