dea

Inima mea cea nouă...

Cred că e foarte neplăcut şi nedrept
Să-ţi ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezeşti fără a fi anunţat
Că inima ta e la cine nu a meritat.

M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reuşit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Şi nu ştiu cum acum el o avea.

Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobişnuit, din a spaţiului.

Nopţile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plouă

Şi plouă iar astăzi Doamne, efervescent, peste România,
să se răcorească de arşiţă muntele, dealul şi câmpia.
Muguri noi să dea peste tot, să rodească bine via.
Şi recoltele să fie bogate în livezi si pe toată întinsă glia.
Copil fiind ce ne plăcea să ne jucăm cu lutul ud, ce mare bucuria.
Duminica la hora mare, cum le sălta fetelor, ia!
Acum ce mult am progresat în ale ştiinţei, ce mare e mândria!
Binecuvântate tărâmuri de mulţi râvnite, aceasta ne e patria!

poezie de Gabriela-Maria Ionescu‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă curată

Pământul a iubit întotdeauna,
Alături a chemat pe Dumnezeu!
Tărie ca să-i dea într-una,
Răsplătind cu bunătăţi mereu.
Oricând cu inima curată,
Nu oboseşte niciodată.

Găseşte timp pentru sărmani,
Infirmilor daruri şi bani,
Gându-i e sincer şi curat,
Iubeşte fapta cu adevărat.

Biserica-i e casa sfântă,
E-un credincios adevărat
Construieşte şi cuvântă,
Ajută pe credinciosul cel curat.
Lumina credinţei este nesfârşită,
Iarăşi şi iarăşi îl ajută!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa ariciului

Un arici găsi un brici
Într-o tufă de urzici,
Vrând şi el să se-ngrijească
Gândi să se bărbierească.

Cum n-avea oglinzi pe plac
Merse iute la un lac,
Se privi, făcuse spumă,
Dar atunci veni o turmă
De mistreţi tulburând apa
Şi aşa-i stricară treaba.

Luna-n cer i-a făcut semn:
Să se radă nu e demn,
Ne-am de-arici, vestite neamuri
Stau cuminţi şi nu-şi fac planuri
Să-şi dea barba pe-o dorinţă,
Că-i iubit de-o veveriţă!

fabulă de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată,
Ce străluceşte făr᾽ să dea căldură,
E frumuseţe fără de măsură,
Dar nu încălzeşte-un suflet vreodată.

Te tot privesc de fiecare dată
Cu dragoste, iar uneori cu ură,
Căci vraja ta doar liniştea mi-o fură
Şi nu mi se întoarce niciodată.

Eşti steaua care-n veci lumini trimite,
De mii de ani să-ajungă pân-la mine,
Prin spaţii întinse şi nebănuite,

Ca depărtarea cumva să ne-aline,
În urma ei, doar veacuri risipite,
Ca şi-ale mele gânduri către tine!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafora

Stau gândurile toate la un loc
privind metafora din poezie,
repusă de poet în strai baroc
în clipele de-adâncă frenezie.

Orfană-ntre cuvinte fără sens,
întinsă, parcă, pe o nicovală,
metafora, cu conţinutul dens,
în strofă se aşază cu sfială.

Şi împletind silabele duios,
în legături croite cu migală,
repune versu-n strai misterios
să-i dea dorită aură astrală.

Eu mă îmbăt în universul său
cu magice tablouri de cuvinte,
rămase-n poezii ca un ecou
pe reverii de-aducere aminte.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţiri în noapte

Stau singur pe patul meu trist,
Suspin şi mă rog către cer,
Un suflet să-mi dea altruist,
Să pot să iubesc şi să sper.

Porunca divină e dragostea pură,
Iar gândul meu zboară spre inma ta.
Te rog, fată dragă, ascultă-ţi instinctul,
Porneşte spre mine şi nu regreta.

O suferinţă aspră mă roade-n interior
Şi cred că-i fericirea născuta dintr-un dor,
Căci dacă-aşa durere eu trebui' să trăiesc,
Aş vrea s-o simt alături de fata ce-o iubesc.

poezie de Cătălin Badea
Adăugat de Cătălin Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin mascaţii!

Hărmălaie-n bătătură,
Ţipete şi exclamaţii!
Înarmată hoardă dură:
Vin mascaţii!!!!

Nici hunii, veniţi ca roiu',
Nu veneau aşa de mulţi!
-Maică, a-nceput războiu'?
Luăm pruncii, fugim în munţi?

-Nu bre, au venit mascaţii,
Ca să-l umfle pe primar:
Nu-s nici ruşii, şi nici alţii...
-Na, bea apă cu zăhar!

-Doamne, ce sperietură,
Să cad din picioare, mamă,
Să-mi dea sufletu' pe gură...
-Nici de Dumnezău, n-au teamă!

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa vie

Dezinvolt, timpul m-asteapta
Si a inceput sa stearga
Tot ce sta in piatra scris
Dor si dor, un dor nestins

Acum vesel pe o strada
Se tot plimba si intreaba
N-ati vazut pe undeva
Un izvor apa sa dea?

Apa vie sa-mi refaca
Tineretea mea intreaga
Ce s-a de pe o campie
Arsa, galben-maronie

Sa-mi puna desi e toamna
Bucuria intr-o palma
De-a trăi zile cu soare
Fără brumă, fără ploaie.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Retezat

La cabana cu mult dor
Timpul s-a oprit din zbor
Clipa-i prinsă-ntr-o muşcată
Ce s-a inroşit indată

Soarele când s-o sărute
I-a iesit in faţă-un munte
Râul apă a vrut să-i dea
Clipa insă tremura

Mi-este teamă si mi-e frică
Că rămân fără aripă
Braţele ce mă-nconjoară
Au uitat că timpul zboară

Si mă strâng atât de tare
Rămân fără răsuflare....
Timpu-n urmă m-a lăsat
La cabană-n Retezat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!