agonie si extaz

Agonie

Aripile morţii plutesc deasupra mea,
De-acum numai Dumnezeu ştie ce-o vrea.
Privesc în urma la anii ce-au trecut,
Cu faptele bune şi rele pe care le-am făcut,
Şi-l rog pe stăpânul a toate cele
Să pastreze pe cele bune, nu şi pe cele rele.
Îngerii cânta un cântec cântat în doi:
"Te aşteptam bătrâne, te aşteptam la noi"
Şi de-odată mă trece-un fior:
Mi-e dor de tine, mi-e tare dor,
Trec care de foc şi lumini albastre,
Unde s-au pierdut visele noastre?
Şi iară mă trece-un fior:
Mi-e dor de tine, mi-e tare dor.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente turcoaz

soţului meu

nu aş putea iubi pe-altcineva iubite
în ochii tăi calzi stelele strălucesc
priviri suave peste zâmbete înmugurite
în sufletul tău tandru mă cuibăresc.

mai mult nu aş putea să fiu în siguranţă
în braţele tale simt mii de fiori
în inima ta se-aude o romanţă
acompaniată de magice viori.

săruturile tale mă ridică-n extaz
iubite tu eşti tot ce mi-am dorit
compun cu vers sentimente turcoaz
fericită-l propulsez către zenit.

cu tine nu mă prăbuşeşte vre-un necaz
iubirea noastră va dura la infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Rănit într-o confruntare de vise, cu o armă
Mă retrag stingher în agonie
Într-un colţ de noapte ce nu vrea să adoarmă
Suferind probabil de o veche insomnie.
Cu atâtea gânduri la capul unei idei
Mă retrag treptat din viaţa voastră
şi nu mai bântui ale sufletului alei
Nu vă mai tratez existenţa sihastră.

De aceea poemul meu este sigilat
Ca un vers cioplit pe fluierul de soc
Ca un vis înfierat pe cerul dantelat
Ca un înţeles pierdut pe fundul unui doc.
De aceea mai pun o virgulă la versul nescris
Cu cerneala nopţii care mă asfixiază
Se pare că poezia mă chinuie şi-n vis
şi sufletul mi-l modelează
Probabil mă pregătesc pentru paradis.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflux sentimental

fermecată de amurguri ce devin aurore
cred că bucuriile izvorăsc din tristeţe
creaţii absolute cu fericiri sonore
lumini din seva vieţii adunând fineţe.

gânduri sofisticate ţâşnesc în aflux
în drumul spre extaz presar iubire
trăiesc cu slova opulenţă şi lux
porniri demiurgice răsar din trăire.

rodiri de lumi noi înfloresc în instinct
senzaţii frenetice se rup de dezgust
clarităţi sentimentale în spaţiu distinct
au farmec pur aromă şi gust.

idealul cuceririi universului albastru
l-am cules din strălucirea fiecărui astru.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

O coajă de pâine şi-un scurt surâs – cât ţine-o clipă,
Un culcuş pentru somn şi-o oră-atinşi de-a plânsului aripă,
O bucurie trecătoare după atâtea belele
Şi chiote de râs niciodată – numai suspin şi jele;
Şi asta se numeşte viaţă!

O coajă şi un culcuş – şi dragostea se-înalţă spre sublim,
Surâsul ne ţine de cald, cu lacrimi ne răcorim;
Bucuria-i mai dulce când urmează unui necaz
Iar suspinul, după prea mult râs, e-aproape-o formă de extaz;
Şi asta se numeşte viaţă!

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţăndările

Mi-ai zis să nu spun nimic
şi-am înghesuit cuvintele tale în mine
îndesând deasupra lor dopul.
În agonie am ţipat către tine zile întregi
simţind că mă sufoc…
dar m-ai lăsat să hoinăresc sub nemilosul soare
şi ai tăcut.
Ai fugit de mine şi te’ai ascuns;
m-am clătinat ca un om beat,
m-am agitat,
am combinat ceea ce ai pus în mine
cu tot ce am putut stoarce minţii mele,
şi când mi-am încătuşat tâmplele în palme ca să mă odihnesc
m-ai luat şi m-ai trântit de pământ
de mi-a sărit dopul;
şi vasul de lut s-a făcut ţăndări.
Durerea din urmă a fost incomparabilă, dar…
Cum altfel ai fi putut scoate afară comoara pe care ai ascuns-o înlăuntru?

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăirile boeme

ning fericirile din univers semantic
munţii se îmveşmântă cu alba zăpadă
eu transpun în slove scenariu romantic
cu izvorul iubirii ieşit din cascadă.

privesc steaua mea, lumina ei blândă
mă cheamă la visare plină de extaz
îmi veghează menirea, cu mirare crescândă
măsoară în noapte gândurile turcoaz.

aştept de la viaţă un strop de miracol
să-mi aline bătrâneţea plină cu probleme
în fiecare zi din magnificul secol
să ridic la ceruri sentimente supreme.

ating beatitudini fără nici un pericol
că vor cădea-n ridicol trăirile boeme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul de busolă

Nu mai avem demult acelaşi cer,
nici orizonturi sacre împreună,
ne-a mai rămas în suflet un mister
uitat cândva în oaza de sub dună.

Pe malul apei, între palmieri,
la un sfârşit întârziat de vară,
ademeniţi de tandre mângâeri
păcatul ne-atingea întâia oară.

Destinele se-mpreunau abrupt,
deasupra cerul se rupea în două,
iar oaza ne-aducea, neîntrerupt,
la margine de vis o miză nouă.

O vrajă siderală se scurgea
prin trupurile prinse-n agonie,
pe cer se aprindea încă o stea,
de strajă neuitării să ne fie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul de busolă

Nu mai avem demult acelaşi cer,
nici orizonturi sacre împreună,
ne-a mai rămas în suflet un mister
uitat cândva în oaza de sub dună.

Pe malul apei, între palmieri,
la un sfârşit întârziat de vară,
ademeniţi de tandre mângâieri
păcatul ne-atingea întâia oară.

Destinele se-mpreunau abrupt,
deasupra cerul se rupea în două,
iar oaza ne-aducea, neîntrerupt,
la margine de vis o miză nouă.

O vrajă siderală se scurgea
prin trupurile prinse-n agonie,
pe cer se aprindea încă o stea,
de strajă neuitării să ne fie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (mai 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire albastră

vertiginos înaripat îmi este avântul
umple golurile din destinul meu
în vârtej tumultuos dezvolt cuvântul
drumul spre extaz îl caut mereu.

doruri câteodată sunt simple rătăciri
pasiuni pornite pe drumul cu stele
zvâcniri demiurgice alungă năluciri
rodiri de viaţă sunt iubirile mele.

dorinţe ascunse răbufnesc ca focul
gânduri arzătoare scot aburi din idei
storc iar norii să plouă norocul
fericiri albastre să curgă din condei.

din cerul absolut semne culeg
cu zâmbete de raze să mă aleg.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!