afirma

Tupeu intelectual

Un imbecil încurajat să scrie
De nu ştiu care învăţat senil,
Ajunse mare as în poezie
Şi cel mai snob infatuat umil.

În spiritul păunului gonflabil
Îşi proferează versul chinuit,
Ca un balaur furios amabil,
Cu creier de bolnav închipuit.

Şi datorită faimei editurii
Aplaudaci cu ochelari de cal,
Recuperaţi din negura culturii,
Transformă bâlciul într-un festival.

Alţi imbecili se întrec în reverenţe,
Sofisticaţi la vorbă şi la port,
Răsar şi se declină competenţe
Girate de ministrul de resort.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ideologiile îndeplinesc o funcţie psihologică extrem de importantă! Se ştie foarte bine că ateiştii îi invidiază adesea pe cei credincioşi, ei au impresia că acestora din urmă le e mai uşor să trăiască, din moment ce pentru ei toate lucrurile sunt clare. Cea mai cunoscută formă de ideologie contemporană sunt fundamentalismele de toate felurile. Şi trebuie să recunoaştem sincer că, până nu vom ajunge de partea cealaltă a crestei muntelui şi nu vom construi o societate nouă, bazată pe principii noi, vom fi nevoiţi să vieţuim în compania lor. Cred că ideologia este un comportament opus avertismentului dat de Kozma Prutkov: nu se poate înţelege ceea ce e de neînţeles. Ideologia afirmă că dă naştere unui tablou complet al tuturor comprehensiunilor, pentru a izgoni hazardul din câmpul istoriei.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât ego-ul e mai agravat cu atât pentru el Gurul care este aproape, eventual nu doar din acelaşi oraş, chiar de pe aceiaşi stradă cu el, sigur nu este un Guru adevărat. Dar cu cât Gurul e mai la distanţă, cu cât e mai îndepărtat, dacă se poate chiar să fi mort acum 2000 de ani; Ei bine, asta da, e un Maestru adevărat demn de urmat pentru ego, dar de ce? Pentru că ego-ul la un Maestru care e mort sau e extraterestru, ei bine ego-ul chiar îl iubeşte pentru că îl poate face muci. O astfel de fiinţă este un pashu şi va fi sclavul minţii pe viaţă. Cel care afirmă că a depăşit mintea, dar nu are în el strălucirea nici o fărâmă de non-dualitate, este un pashu, un troglodit!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opinia: Stimaţi telespectatori! Reluăm transmisiunea în direct din casa memorială a senatorului martir, Poporan! Vă dăm o veste bună! De data aceasta înălţarea la cer s-a încheiat cu succes. Domnul senator va petrece următoarele două săptămâni în lumea îngerilor. Suntem siguri că la revenirea în circumscripţia sa electorală, domnul senator va avea un profil moral sensibil îmbunătăţit. Din păcate, avem şi veşti proaste. Cetăţeanul Guţă, care şi-a dat foc în semn de protest faţă de politica fiscală a guvernului, ei, bine, cetăţeanul Guţă a decedat, în chinuri groaznice, pe masa de operaţie a clinicii de obstetrică-ginecologie. Cât priveşte câinele senatorial, despre care surse neautorizate afirmă că ar fi turbat, există dovezi clare că s-a ridicat la cer, împreună cu stăpânul său. Din informaţiile noastre, Rex a ajuns deja în Constelaţia Câinelui. Publicitate, vă rog!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun că atunci Khadir i-a arătat lui Al-Kindi misterele djinnilor şi pe ale Întreitei Puteri şi l-a învăţat că puterea sunetului nu are limite. Alţii mai spun că atunci Khadir i-a dat lui Al-Kindi ca să-l slujească un djinn femeiesc cu păr roşcat pe nume Mekor Hayyim, cea mai frumoasă fiinţă pe care Allah, fie-i numele binecuvântat, o crease vreodată. Alţii, în sfârşit, afirmă că i-a dat o idee despre puterea sunetului creând din nimic o armată feroce şi apoi distrugând-o pe loc. Oricum, fapt e că de atunci Al-Kindi a început să practice activ magia sunetului şi să facă tot ceea ce înaintaşii săi Sa'id ibn Misjah, negrul devenit alb şi Al-Mawsili se pricepuseră să facă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârful piramidei se află Fratele cel Mare. Fratele cel Mare este infailibil şi atotputernic. Despre fiecare succes, fiecare realizare, fiecare victorie, fiecare descoperire ştiinţifică, despre întreaga cunoaştere, înţelepciune, fericire şi virtute, despre toate acestea se afirmă că izvorăsc direct din conducerea sa şi sunt inspirate de el. Nimeni nu l-a văzut niciodată pe Fratele cel Mare: el este o figură de pe afişe şi o voce la tele-ecran. Avem toate motivele să credem că nu va muri niciodată şi deja există mari incertitudini asupra datei naşterii sale. Fratele cel Mare este masca sub care Partidul se prezintă lumii întregi. El are funcţia de a concentra într-un singur punct dragostea, frica şi respectul, pentru că asemenea emoţii sunt mai uşor de resimţit faţă de o întreagă organizaţie.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact ca o lege a naturii, şi o propoziţie juridică leagă două elemente. Însă legătura care îşi găseşte expresie în propoziţia juridică are un înţeles cu totul diferit de cea care descrie legea naturii: cauzalitatea. Este evident că legătura dintre crimă şi pedeapsă, delict civil şi execuţie silită, boală contagioasă şi internare nu este una de tipul cauză-efect. În propoziţia juridică nu se afirmă, ca în legea naturii că, dacă este A, este şi B, ci că, dacă este A, trebuie să fie şi B, chiar dacă în realitate B nu este. Faptul că sensul legăturii dintre elementele propoziţiei juridice este diferit de cel al legăturii dintre elementele legii naturii îşi are originea în aceea că legătura în propoziţia juridică este realizată de către o normă stabilită de autoritatea de drept, deci printr-un act volitiv, în timp ce legătura de tip cauză-efect afirmată în legea naturii este independentă de orice asemenea intervenţie.

Hans Kelsen în Doctrina pură a dreptului (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesajul monoteist de la Ierusalim afirmă că există un singur Dumnezeu, şi nu trebuie să avem alţii în afară de acela. Roma l-a tradus într-o formă cu totul diferită. Atunci când legiunile ei ocupau un teritoriu nou, localnicii primeau cu toţii, fără excepţie, cetăţenia romană, drepturi şi mijloace egale, iar vârstnicii erau adoptaţi de către senat. În plus, în Panteon era instalată statuia sculpturală a noului zeu, respectat pe teritoriul proaspăt alipit. Sunt două căi diferite de coabitare cu eterogenitatea – se poate aşa, dar se poate şi altfel. Pe mine mă îngrijorează perspectiva monoteistă de abordare a viitorului. Un singur stat planetar ar fi cea mai mare nenorocire pentru omenire, pentru că n-am mai avea unde să fugim. Imaginaţi-vă: un singur stat pe toată planeta! Fără scăpare! Aşa că o rezolvare politeistă e mai pe gustul meu.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Sunt voci care mai afirmă că Vladimir Pustan ar juca puţin teatru, eu zic că trebuie să luăm de la fiecare fiinţă ceea ce are nobil. Fiecare are câte ceva bun în el, nu este nimeni prea rău ca să nu se poată salva! Păcate, greşeli avem toţi, să nu căutăm musai să aruncăm cu piatra în fratele nostru dacă nu rezonăm cu unii dintre semenii noştri din diverse motive. Atunci alegem conştient spre binele nostru să plecam din acel anturaj dar să nu-i judecăm, Atmaji! A. M: Bună D., Nu se pune problema să dăm cu piatra în oamenii, să îi judecăm, asta nici pe departe. Singurul lucru care-l face Maharaj este să îţi arate falsul, iar ceea ce este Real va înflori natural. Grădinarul, Dragă D., nu urăşte buruienile, dar ştie că dacă le lasă sa crească, vor umbri şi veşteji florile, înţelegi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea celor doi...

n-am fost nicicând, nicicând iubit de tine deşi îţi insuflai că sunt iubit
simţeai un iz de nepăsare pentru mine ornamentat cu interes deosebit

şi mai simţeai un fel de milă-n pripe ce imita perfecta încîntare
când încercam să fâlfâi din aripe şi să le fac mai repede să zboare

şi uneori mă alintai cu soi de stimă când împleteam în avalanşa de cuvinte
ba strofe fără noimă ba cu rimă ba lava din suflare mea cuminte

nici nu mă zic de alte sentimente de gelozie patimă ori vise
dar pot să le adun ca componente a unei matematici mai precise

şi dacă facem şi abstracţie totală de-mprejurarile impuse de destin
şi intonaţia din ruga ta fatală să fiu cumva alături, clandestin

pot afirma c-am fost iubit de tine într-o poveste inventată pentru doi
de oameni cu moravuri libertine şi compromis cu îngerii din noi...

poezie de Iurie Osoianu (21 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!