+charles +baudelaire

O iubită este o sticlă cu vin, o nevastă este o sticlă pentru vin.

citat clasic din Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii care se descurcă cel mai bine cu femeile sunt aceiaşi care ştiu cum să se descurce şi fără ele.

citat clasic din Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Ce este arta? Prostituţie.

definiţie clasică de Charles Baudelaire
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei malabreze

Ai glezna, ca si mana,subtire, solduri pline
Ce chiar pe cea mai mandra dintre albe-ar prinde-o bine;
De trupul tau artistii se-ndragostesc nebuni;
Mai negri decat pielea ti-s ochii, mari si buni.
Desculta toata ziua in voie pleci si vii.
Si-ngani domol vreun cantec ce numai tu il stii.
Iar cand coboara seara cu haina purpurina
Iti culci alene trupul mladiu pe rogojina
Si visurile tale de colibri sunt pline
Si vesnic inflorite si gingase ca tine.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjmaşul [L'ennemi]

Tinereţea mi-a fost o sumbră furtună
Străbătută pe-alocuri de raze de sori;
Ploi şi tunete-apoi au lovit împreună
Şi-au pierit din grădină şi fructe şi flori.

A ideilor toamnă am atins de îndată,
Şi cu sapa şi grebla la muncă m-avânt
Pentru a lua înapoi glia mea inundată
Unde apa a ros găuri mari, de mormânt.

Oare florile noi şi pline de vrajă
Vor găsi-n acest sol spălat ca o plajă
O tainică hrană ce-aduce vigoare?

– Dar, vai! Timpul viaţa încet o răpeşte
Vrăjmaşul în inimi ne macină tare,
Cu sângele nostru puterea-şi sporeşte!

poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea [La beauté]

Muritori, sunt frumoasă! un vis împietrit,
Sânul meu, unde toţi au jelit cu regret
E făcut să inspire un amor de poet
Ca materia, mut şi etern, infinit.

Eu tronez în azur ca un sfinx nepătruns
Unesc inima pură cu a lebedei nea;
Şi urăsc tot ce linii din loc va mişca,
Niciodată n-am râs, niciodată n-am plâns.

Iar poeţii, văzând cum mă îngâmf tot mereu
Inspirată de orice edificiu măreţ,
Zi de zi, an de an, cerceta-vor din greu;

Fiindcă eu, să inspir orice-amant nătăfleţ,
Am oglinzi ce fac totul să pară frumos:
Ochii mei, mari şi veşnici, cu aspect luminos!

poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia serii [Harmonie du soir]

Sunt vremuri când vibrând pe-a lor tulpină
Florile dau vapori ca o căţuie;
Miros, rumori, se-nvârt şi-n aer suie;
Vals trist, nebun, când seara e senină!

Florile dau vapori ca o căţuie;
Şi scripca parcă plânge şi suspină;
Vals trist, nebun, când seara e senină!
Şi cerul pare-o tavă de tămâie.

Şi scripca parcă plânge şi suspină,
Inima-n vid nu vrea să se încuie!
Şi cerul pare-o tavă de tămâie;
Se îneacă-n sânge-a soarelui lumină.

Inima-n vid nu vrea să se încuie,
Căci de vestigii din trecut e plină!
Se îneacă-n sânge-a soarelui lumină
Şi-n mintea mea luceşti ca o statuie!

poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj [Paysage]

Eu vreau, pentru-a scrie curate elogii,
Să dorm lângă cer, cum fac astrologii,
Şi stând lângă turle, ca-n vis să mă încânt
De imnuri solemne purtate de vânt.
Cu capul în mâini, din mansarda înaltă,
Să văd clar studioul cum cântă şi saltă;
Şi turnuri şi coşuri – catarge moderne,
Şi ceruri înalte cu vise eterne.

Ce fain e prin ceaţă să vezi bolta albastră
Şi-o stea cum se naşte, şi-o lampă-n fereastră,
Cum râuri de smoală în ceruri se urcă,
Iar palida lună o vrajă aruncă.
Dar vara şi toamna vor trece fugare,
Şi iarna când vine cu dalba-i ninsoare,
Cu uşile închise şi storuri lăsate
În noapte-mi voi face măreţe palate.
Şi-apoi voi visa orizontul albastru,
Grădini şi fântâni din gips şi-alabastru,
Săruturi şi păsări cântând dimineaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bijuteriile [Les bijoux]

Draga mea era goală, şi să-mi cânte în strună
A păstrat pe-a sa piele sunătoare podoabe,
Prin a lor opulenţă ea părea o stăpână
Cum erau în vechime a Maurilor roabe.

Când dansează, se-aude sunet viu şi sarcastic,
Iar metalul şi piatra, cu luciri cristaline,
În extaz mă aruncă şi îmi place fantastic
Când lumină şi sunet se amestecă bine.

Deci stătea tolănită şi simţea desfătarea
Surâdea relaxată pe înalta dormeză
Şi iubirea-mi simţea, delicată ca marea,
Cum se-nalţă spre ea ca un val spre faleză.

Ca o blândă tigroaică, mă privea insistentă
Visătoare, pierdută, încerca multe poze,
Şi a ei inocenţă, şi-a ei poftă ferventă
Aduceau un nou farmec printre metemorfoze;

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfozele vampirului

Femeia langa mine se zvarcolea salbatec
Asemeni unui sarpe zvarlit pe un jaratec
Si framantandu-si sanii molatec si barbar
Cu gura ei de fraga rosti dulceag si rar:
- Am buze moi si-n ele am tainica stiinta
De-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii.
Batranii vin la mine cu zambet de copii.
Si pentru-acela care ma vede-o data goala
Sunt cer, sunt soare, luna si neliniste astrala!
In voluptati atata de priceputa sunt
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant
Sau cand imi darui sanii sa-i muste si sa-i suga,
Timida sau lasciva, puternica sau sluga,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine!

Cand din ciolane vlaga si maduva mi-a stors
Iar eu cu lenevie spre dansa m-am intors
Sa-i dau o sarutare de dragoste, zarii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!