toamna de mihai eminescu

Nepasare

Toamna lumii se-ncovoaie
Trist sub ştiri de cataclism
Toamna mea, încă vioaie
Pe sub paşi de pomi cu frunze
’Naintează mereu…
Vioi
Paşii mă poartă pe coarde întinse
Viorile triste
De teamă că le va plezni arcuşul
Suspină.
În grădină un greier hoinar
Iar a încurcat anotimpurile
Ce-i pasă lui că toamna mea e venit?

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că a venit toamna

Se pare că a venit toamna
Să întomneze pe la noi.
Număr frunzele rămase în copaci
Şi restanƫele de astă vară.

Se pare că a venit toamna.
Ne amăgeşte cu spectrul cromatic
Şi noi suntem iarăşi nepregătiƫi,
Ne mai doream o zi, vacanƫă de vară.

Se pare că a venit iarăşi toamna,
Şi poate ne-am obişnui cu ea,
Dacă şi numai dacă ne-ar promite
Că după vine iarăşi vara...

A fost prea cald în inima ta,
A fost prea frig în inima mea,
Şi-a mai venit odată toamna,

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie

Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,
sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii
obrazul, in scoicile voastre scortoase... Ma bucur sa-mplant
in toamna roscata strigatul meu adanc, singuratic,
sub boltile pline de aer uscat, de fosnet de vant,
sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit
de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamna!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept când vine toamna

Te-aştept când vine toamna şi plouă-a potopire,
În anotimpul veşted, barbar, diluvian,
Când plouă a nefiinţă, când plouă-a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,

Te-aştept când vine toamna şi plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile omenirii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărţiri,

Te-aştept când vine toamna şi plouă a despărţire
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aştept pe-un munte toamna, în noiembrie, târziu..

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe un portativ de toamnă...

E toamnă, e foşnet, e melacolie şi mai mult vis.
Toamna asta înseamnă şi mai mult somn,
căci dimineţile sunt îmbrăcate sumar în ceaţă
şi te fac să te ascunzi ca un copil în cearşaf.
Toamna asta e despre iubiri care oftează,
despre lupte de orgolii, despre viaţă,
ca să ne scoată sufletele din amorţire.
Totuşi bunătatea nu se demodează niciodată,
iubirea se testează, se simte mai departe,
iubirea e mai profundă toamna,
te face să te uiţi cu atenţie la toate clipele frumoase.
Vei alege să păstrezi în suflet doar câteva clipe,
când vara îţi lasă senzaţii de must de dragoste...
Toamna asta trebuie să ne scoată iubirile din amorţire,
trebuie să ne fie ghid, să mai uităm de alţii,
şi să ne întoarcem la noi, că bunătatea e în noi.
Toamna vine cu muzica ei în fiecare an
şi vântul de toamnă schimbă culorile frunzelor.
Fiecare trebuie să-şi găsească timp, să se aşeze
şi să privească căderea spectaculoasă a frunzelor.

poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru ţara mea

Eminescu, mâine, se va naşte,
Eminescu încă n-a murit;
De Crăciun, de Ziua Lui, de Paşte -
De trei ori pe an sunt fericit.

În ajunul sărbătorii sale
Nu e niciun fel de obicei,
Nu-i decât un post de osanale
Hibernarea codrilor de tei...

Singur mag mă simt la recea-i stea -
Un luceafăr veşnicind pe cer;
Cald sălaş găsind în Ţara mea,
Mâine să se nască iar îi cer!

poezie de Marius Robu (14 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna sufletului

E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenuşiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
şi printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouate
se-apropie de şemineu
şi stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....

Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coş se întoarce iar fumul
şi bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate....

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fereastra despre mare

În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.

"Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu stiu ce poate sa fie Mereu ma tragi de urechi Ma critici cu-asa frenezie Metodic, din vremi stravechi. [...] | Citeşte tot comentariul

Toamnele rubinii

Toamne rubinii se scutura de frig,
Odata cu ploile, pe spinari de umbrele.
Trecatori cenusii stau covrig,
Sub paltoanele ude si grele.

Dimineti de crepuscul poleite cu bruma,
Petice de nori plumburii aruncate aiurea pe cer,
Seri pe alei cu luna oglindita-n baltoace cu spuma,
Zile de lacrimi de jale de ger.

Corbi care croncane a pustiu si tristete,
Muscate cu parfum de romante inghetate-n ferestre,
Restaurante calde pline de lumini si de feţe,
Precupeti ce isi vand inghetati marfa prin piete.

E toamna iubirilor soptite numai la stele,
In seri cu fum cenusiu in hornuri cu scrum,
Anotimpul asta il simt in oasele mele,
Si e toamna chiar si in sufletul meu acum.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărui...

Şi-mi spuneai
că
eram începutul şi sfârşitul fiecărei toamne,
dar aripile grele ale frunzelor
s-au frânt.
E octombrie, draga mea!
nu
ştiai că fluturii de ploaie
te caută?
Pasul tău, noi..
E toamnă, draga mea!
şi
povestea toamnei e uitarea...

P. S. Orice început este şi un sfârşit...

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!