puternic firav

Vis

Era seară.
O seară dulce, dulce,
de martie.
În jurul meu sunt umbre,
de tot felul,
nedesluşite.
Paşii mei sunt neînsemnaţi,
în marea asta de nisip,
fierbinte, fierbinte..
O umbră frenetică se apropie de mine,
are o respiraţie la fel de arzătoare,
arzătoare & dulce.
Mirosul de vanilie se împleteşte
cu mirosul puternic de trandafir.
Iar... fire de nisip îmi străpung ochii!
Ce vis!

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea te duci

o spun cu glas puternic în viitor
de iubit avem festivalul berii
cad clipele lângă gene şi la calc
trosnesc pe palmele întinse
foşnesc paşii tăi şi nu mă plâng
trec caii prin prerie miraj de soare
nisip prin iarba rară uscată din ochi
s-o alungi spre râul cu femeia
scăldată din priviri azi zbucium am
consum alcool să nu-mi dezvolt
puterea de a te iubi duios şi blând

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea (Sonet Tarot)

Tu să nu uiţi c-ascuns adânc în tine
Trăieşte un sălbatic animal
Ce cu putere-n gheara lui te ţine
Făcându-te să fii iraţional.
Să îl alungi departe nu se poate,
De-aceea, el te hărţuieşte întruna
Doar prin puterea dragostei curate
Îl vei supune pentru totdeauna.
Dar dacă nu-l iubeşti, te poartă atroce
Pe drumul răutăţii şi al urii
Şi răbufnesc instinctele feroce
Hrănindu-i astfel lăcomia gurii.

Şi-acela ce mereu se stăpâneşte
E mai puternic, nu se iroseşte.

poezie de Octavian Cocoş (18 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai

E mai...
Şi plouă amar
peste seninul primăverii
şi se cutremură cu jale
amurgul zării.

E frig...
Şi neaua de flori
pictează tomnatic sărutări pe geam
cu mângâieri fierbinţi de reci
al fiecărui dezgolit ram.

E dimineaţă...
Şi ceaţa izbitor de gri
cutremură sufletul unui frunziş
puternic, tăios şi in taină,
cu paşi repezi, pe furiş.

E soare...
Şi petale de liliac

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai

E mai...
Şi plouă amar
peste seninul primăverii
şi se cutremură cu jale
amurgul zării.

E frig...
Şi neaua de flori
pictează tomnatic sărutări pe geam
cu mângâieri fierbinţi de reci
al fiecărui dezgolit ram.

E dimineaţă...
Şi ceaţa izbitor de gri
cutremură sufletul unui frunziş
puternic, tăios şi în taină,
cu paşi repezi, pe furiş.

E soare...
Şi petale de liliac

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea impresia

că mâna aceea se lipea de spate
încercând să-i dea un brânci
era o forţă a cuiva cu adevărat puternic
aproape că-l dezechilibră şi privind
în spate nu era nimeni
mâinile îi apăsau umerii acum ştia
că nu poate scăpa de ele prea uşor
privea în sus şi s-a cutremurat
ceaţă cobora rotundă deasupra capului
neimportantă pentru privirile celorlalţi
era disperat deoarece credea că suferise
o transfigurare care îl apropia de neant

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de ziua ta

În salba anilor de aur,
S-adaugi veşnic daruri.
Cărări de fericire
Să calci ades în viaţă,
La gât să îţi atârne numai lauri.

Şi braţul tău puternic
Să înoate în torentul vieţii
Tot mai bine,
În casa ta să lumineze,
Doar faruri înţelepte
Şi iubiri creştine.

Când poposeşti pe-al vieţii prag,
De bătrâneţe lungă,
Cu litere de aur
Istorii despre tine să citeşti,
De care să fi mândră,
Că n-ai trecut prin viaţă,
Fără să laşi în urma ta ecouri.

poezie de Valeria Mahok (6 septembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nono

E mic si pare si bolnav
In plus e si tare gangav
Firav e fizicul lui tot
Si multi il cred ca-i si netot

Mereu e trist si amarat
Si singur..pare parasit
De toti cei dragi,de cei ai lui
Ce il privesc si nu-l doresc
Ba chiar adesea il chinuiesc

Caci Nono e un copil micut
Ca sa nascut cam anormal
La maini ,picioare si la trup
E rasucit, e nefiresc
Dar eu cu drag tot il privesc

Adesea cand il vizitez
El ma priveste cu uimire
Si il intreb:Ce vezi tu Nono?

[...] Citeşte tot

poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...

Am fost bob firav de rouă strâns în palma unei flori,
Lacrimă întârziată pe sub geană uneori,
Între vis şi împlinire am fost semn de întrebare
Şi mi-am aninat dorinţa printre stele căzătoare.

Am fost fulger de lumină într-un fald de curcubeu,
Puful alb de păpădie spulberat instantaneu,
Am fost nufăr singuratic pe sub sălcii plângătoare,
Sprijinind pe umeri cerul cu albastru-i de cicoare.

Am fost aripă întinsă-n zbor înalt spre infinit,
Valul frământat de mare murmurând neobosit,
Pe nisipul din clepsidră mi-am clădit palat din visuri
Şi-am cules deşertăciune pân' la margini de abisuri.

Am fost vers de poezie, un ecou purtat de vânt,
Un acord de simfonie, o silabă-ntr-un cuvânt,
Vas fragil născut din tină, flacără de lumânare,
Cânt de lebădă în noapte, un suspin, doar o suflare...

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Damnatul

Nu pot, nu vreau
Sa le mai dau crezare
Acestor zadarnice sperante
Acestor vise amare

De mi-e dat sa cad
Atunci cadea-voi de-a-ntregul!
Viata-mi un dar scaldat
In neputincioase vise si versuri

Scaldat mi-e obrazul
De-a ochilor roua amara
Amar imi este drumul
Ce-n chaos se pogoara

Si cum mai mult ma adancesc
In sumbrul intuneric
Bratele-mi simt cum amortesc
D' un vid tot mai puternic

poezie de Laurenţiu Bodişteanu
Adăugat de Laurenţiu Bodişteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!