Poezii despre poezii vechi, pagina 22
Silabe
Primăvara îmi ciugulește din palmă
ca un porumbel sălbatic.
Am dezghiocat atâtea poezii
și boabe dulci i-am dat,
așa încât,
cu uguit prelung,
mi-a adunat în jur
puzderie de anotimpuri cerești.
Parcă aș fi în mijlocul
unei înaripate constelații!
Nu mi-este teamă că nu mai prididesc
de-atâta muncă,
ci teamă mi-e că nu-mi vor mai rămâne
decât
silabele amare de poezie...
poezie de Nela Talabă din E
Adăugat de Nela Talabă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri vechi, trăiri noi
noaptea e stăpânită de amintiri vechi
au adormit cu pătura trasă pe cap
și cei care dorm alături
visează-n cuvinte sforăitoare
dimineața răsuflă ușurată pe prag
și mă cheamă afară
cu ochii lipiți de somnul greu
sunt rupt de orice înțelegere
și mă culc la loc
nu mă pot desfășura foarte devreme
sunt într-o transă a oboselii acumulate
sunt într-o alcătuire a ploilor scurte
după care căldura se ridică în aer
și cu ochii încercănați
priveghez lumina strălucitoare
dar nu se clatină nimic
mi se uscă cuvintele de dor
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupi oferind flori și recitând poezii
Ca vânător trebuie să stai la pândă-într-un tufiș pentru a prinde prada
Sau să faci efortul de a cutreiera dealurile pentru a ucide...
Ca iubit trebuie doar să-ți declari dorința,
Iar prada-ți va veni singură-n în brațe pentru a fi masacrată...
Pentru că Iubirea oferă un paravan perfect pentru lup.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tremura violent
în cămășuța lui prea strâmtă
pentru un poet așa de mare
nenorocit de prea mult geniu
stătea de veghe în jurul ultimului
volum de versuri ce avea să se scrie
era în chinurile facerii de poezii
cu lumina care-i venea direct în cap
se temea puțin să nu sfârșească
în focul creator ce a început
să-i încălzească la început pașii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris pe pergamentul Fluviului Wang
În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrânețea mi-a devenit companion.
Din greșeală, într-o viață trecută, m-au făcut poet.
Unei existențe căreia nu-i mai aparțin i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moștenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă (în metru contemporan)
N-am crezut să-nvăț a-nțelege vreodată,
Ale tale tainice și gingașe poezii,
Ce mă cufundau odată...
În apele adânci, pustii.
Degeaba strig și plâng ingrozitor,
În noaptea palidă, senină,
Căci tu acum dormi liniștit,
Scăldându-te-n tihnă.
O, unde ești, Eminescu?!
Plecat-ai tânăr între sfinți
Și cui o să-i mai zic acuma,
Ale mele rugăminți?
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am prins un vis
de cer cu un cui ruginit spre cap
era lent și capricios la început
își revenea dimineața trezit de soare
l-am lipit de infinit și apelez la el
când sunt neinspirat
zgârâi poemul după ce trag cuiul
pe polizor înțep foile prea albe
și cuvintele ies însângerate
apoi arunc visul în fântâna plină
cu poezii neinspirate aduse
de un gând mângâiat de păsări
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maternitate
Viața noastră-i flux-reflux
Pe cărări nebănuite,
Îmi iei inima în palme
Și-i dai rouă din cuvinte.
Te așezi în tronul magic
Unde țipetele vin
Deschizând cortina nouă
Spre lumină și destin!
Porți în sân izvorul dulce,
Curcubeu de simțăminte,
Ții la pieptul tău aproape
Dragoste și jurăminte.
Asta e maternitatea,
Dor de dor de poezii,
Amândoi în flux-reflux
Ne visăm mereu copii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bibliotecarul
la anticariat sunt și acum
șiruri de litere ordonate
puse-n cuvinte negre înșirate
pe foi galbene vechi adunate
rafturi multe el gârbovit
scârțâit de lemn obosit
scara nu are odihnă
și-n balustradă se sprijină
miros de trecut în mucegai
din timpuri ce astăzi sunt fără grai
hârtie din timpuri trecute
atâtea necunoscute
clopoțel de o sută de ani
trecuți peste el oare în van?
ușa se deschide și un clinchet răsună
pe un client vechi se răzbună
ochii lui mari în jur pipăie
pereți de rafturi...
Kafka... Castelul, Procesul?
Hegel cu a lui filosofie?
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (decembrie 2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
după o alchimie spirituală
într-un vechi laborator
la ceas de seară
și-a transformat
seva din trunchi în sânge
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!