mama lui stefan cel mare

Mama a fost întâiul cuvânt care mi-a ancorat tălpile de soare, şi anotimpul avea aripi de copil...

Ştefan Radu Muşat în Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmanul cel mai mare

Nici acum, bogat în ani,
Nu duc lipsă de duşmani.
Dar duşmanul cel mai mare
Sunt eu însumi, cel mai tare!

epigramă de George Budoi din Autoironii (15 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea biruinţei

Rugăciunea biruinţei,
Fie-n graiul tău mereu!
Eşti în mâna suferinţei,
Braţ mai tare-I Dumnezeu!

Calci pe urmele lui Isus,
Nu te clatini şi nu cazi!
Ţintă-i Patria de sus!
Mai e frică de necaz?

Cel ce urlă ca un leu,
Dezbrăcat e de putere!
Isus Mântuitor e Leu!!!
Eşti cu El, nicicând nu-i piere!

Mergi 'nainte dârz si treaz,
Eşti cu Cel ce-I Biruinţă!
N-avea frică de necaz!
Stăruieşte, prin credinţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Cojocaru (noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul ascunde virtual pe cel mai mare duşman al lui: celebritatea.

Henry de Montherlant în Cu toate focurile stinse
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-mi un singur om al acestui pământ care să nu fie secerat de mintea lui. Mahamaya nu iartă nici pe cel bogat nici pe cel sărac. Nu există alt ajutor mai mare oferit omenirii decât acela de a te afla pe tine.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea este cel mai mare dar al lui Dumnezeu.

citat din romanul Codul lui Da Vinci de Dan Brown
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română, ultima mănăstire

Luna îşi odihneşte obrazul pe Limba Română.
Ea îşi unduie sunetele
ca nişte pene de egretă.
Limba târâtă la Roma odată cu Decebal,
aspră ca tăişul sabiei ascuţit printre
pietre tăcute, şi-a întors faţa mandră
către schitul lui Dumnezeu,
munţii Carpaţi.

Soarele se răsfrânge în inima ei
pulsând veşnicii.
Picioarele cuvintelor romaneşti caută harul
în somnul gliei
încălţate în sandale romane.

Serenitatea vocalelor are timbru
de clopot ortodox.
Ele înalţă curcubeu peste Prut
pe cerul de un albastru voroneţian.
Răsună în trupul Limbii române

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puişorul

Ghemotoc viu, cu puf auriu,
Galben ca de păpădie,
Rătăcit în iarba înaltă,
Plânge şi tot piuie,
Urechile-mi ţiuie.

Mama cloşcă şi-ai lui fraţi,
În grădină sunt plecaţi,
Iar el mic în iarba mare,
Depărtat e de cărare,
Nu-i mai vede pe ai lui,
Disperat piuie tare.

Puişor galben micuţ,
Răsfăţat, dar şi drăguţ,
Când găseşti o râmă în cale,
De-o ciupeşti, cazi din picioare
Şi te-ascunzi de ai tăi fraţi,
Fiindcă nu vrei s-o împarţi.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăsta a fost

era înainte ca paşii lui
să ur
ce încet urcau (!?)
până la mijlocul scării
flacăra lămpii era încă mare
prea mare
ploaia tropotea afară
ochii lui în ochii ei
şi ea stătea sur
prinsă în mrejele lui
ea-şi amintea de acea parte a nopţii
de energia vorbelor lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna, cel care posedă cea mai mare iubire devine cel mai mare.

Omraam Mikhael Aivanhov în Ce este un maestru spiritual?
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!