la*multi*ani*fratele*meu

Iris: Înţeleg cum este să te simţi cât mai mic şi mai insignifiant pe cât este omeneşte posibil. Şi cum este să simţi durerea în părţi pe care n-ai crezut că le ai în interiorul tău. Şi nu contează de câte ori îţi schimbi tunsoarea, sau la câte săli de fitness te duci, sau câte pahare de vin bei cu prietenele... în continuare te duci la culcare în fiecare noapte, analizând fiecare detaliu şi întrebându-te cu ce ai greşit sau ce anume nu ai înţeles. Şi cum naiba ai putut să crezi, chiar şi pentru o clipă, că erai fericită. Şi uneori reuşeşti chiar să te convingi că el va avea o revelaţie şi va apărea la uşa ta. Şi după toate acestea, oricât de mult ar fi durat, o vei lua de la capăt. Vei cunoaşte oameni noi care te vor face să simţi că eşti din nou apreciată. Şi toate părţile sufletului tău vor fi din nou laolaltă. Iar toată acea perioadă nesigură, anii pe care i-ai irosit, vor începe, în cele din urmă, să dispară.

replică din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorin: Dumneavoastră sunteţi Mihai Ristea?
Mihai: Da. Şi sper că vă daţi seama că, de fapt, chiar dacă n-am împlinit încă 18 ani, nu prea am nevoie de protecţie.
Dan: Ştim; am fost informaţi despre activitatea dumneavoastră sportivă profesionistă. Şi ne dăm seama că un fost campion mondial la lupte, ba chiar arte marţiale, indiferent că era vorba doar despre juniorat, nu ar avea nevoie de protecţie, dar dacă acestea sunt dispoziţiile primite, nu facem altceva decât să ne supunem acestora. Eu mă numesc Dan Firan şi mi se spune Forţosu', dar n-am de gând să-mi măsor puterile cu dumneavoastră.
Sorin: Eu sunt Sorin Negură, zis Fiorosul, însă, ca şi colegul meu, nu intenţionez să mă pun rău cu dumneavoastră.
Mihai: Bine. Dar ştiţi ce, nu sunt obişnuit să mi se vorbească astfel, cu "dumneavoastră", aşa că ar fi mai bine să-mi spuneţi pe nume, Mihai; am aflat de curând de la unul dintre colegii mei că e mult mai bine să fim prietenoşi.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Mihai, nu aveam nici o urgenţă, însă doar cu tine puteam discuta, pentru că... Azi e ziua mamei mele şi...
Mihai: Doamna Enka?! Ziua dânsei? Nu ştiam. Păi, la mulţi ani! Pentru dânsa, evident, nu ţie.
Lucian: Da, mersi...
Mihai: Şi câţi ani împlineşte?
Lucian: 45.
Mihai: 45? Doar atât?!
Lucian: Da, doar atât.
Mihai: E destul de tânără. Şi de asta eşti trist? Din cauza mamei tale?
Lucian: Nu ţi se pare suficient?! După cum i-am spus şi Liei, tot aşa mă comportam şi-n anii trecuţi, de ziua ei, doar că nu mă vedeaţi voi.
Mihai: Ah, te ascundeai de noi... Normal, tipic ţie... Bine, gata! Nu te mai necăjesc; văd că oricum, eşti destul de necăjit. Totuşi... Când ai vorbit cu Lia despre asta?
Lucian: Păi, a venit să vadă de ce nu m-am dus la întâlnirile alea, la care trebuia să particip, ieri şi alatăieri, nici astăzi, cu Sid Kelso, în oraş şi m-a găsit tot aici, aşa cum mă vezi şi tu acum, aşa că a trebuit să-i explic...
Mihai: Înţeleg.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sever: Lucian Enka.
Lucian: Da, domnule.
Sever: Treci în faţă şi ia loc în primul rând, în partea stângă. Domnişoara Laura Stancu, în partea cealaltă, vă rog! Mă numesc Sever Forţan, sunt profesor de cultură civică în acest Institut; tu ştii foarte bine, Luci... Lucrez aici de vreo... aproximativ 30 de ani şi sunt vicepreşedintele Comisiei Disciplinare. Preşedintele Comisiei va veni doar joi, la audierea finală, după care tot dânsul vă va comunica şi decizia luată în urma anchetei pe care o vom începe acum. Acuzatul este Lucian Enka, iar reclamanta Laura Stancu. Ai ceva de spus în apărare, Luci?
Lucian: Nu.
Sever: Cum aşa?!
Lucian: Nu mă pot apăra, pentru că, în primul rând, încă nu cunosc care sunt acuzaţiile formulate la adresa mea.
Sever: Deci, nu le cunoşti; nici o grijă, le vei afla în curând. Deocamdată, te întreb dacă vrei să te reprezinte cineva în apărare?
Lucian: Nu, domnule, cred că mă pot descurca şi singur.
Sever: Treaba ta; cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi acum, scuză-mă, te rog, dar trebuie să plec.
Diana: Bine. Nu te reţin. Şi totuşi, de ce nu l-ai ajutat? Presupun că puteai opri ancheta; puteai interveni.
Traian: Recunosc, puteam, dar Luci n-a vrut; nu m-a lăsat să-l ajut. De ce crezi c-am venit cu el vineri seara, după ce-a fost depusă reclamaţia? Acum e prea târziu. Să nu pleci din Institut! Vei fi chemată; va trebui să dai o declaraţie şi să răspunzi întrebărilor ce ţi se vor pune.
Diana: La întrebări voi răspunde, dar o declaraţie împotriva fiului meu nu voi da niciodată!
Traian: Diana, n-a zis nimeni să dai o declaraţie împotriva lui, ci doar o declaraţie, atâta tot.
Diana: Ah, aşa mai merge... Traian, te rog, nu-l lăsa singur! Fă tot posibilul şi ajută-l cu ce poţi. Nu-l abandona!
Traian: Trebuia să-ţi dai seama că nu-i nevoie să mă rogi să procedez astfel; eu oricum voi fi alături de el, îl voi sprijini, atât cât se va putea, doar e fiul meu la urma urmei.
Diana: Nu mai spune asta!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Te rog, Luci, nu mă refuza, acceptă acest cadou din partea mea; poate fi talismanul tău norocos. S-ar putea să ai nevoie şi de aşa ceva în misiunea asta. Nu contează dacă-l vei purta sau nu, ci doar că va fi acolo, iar ori de câte ori îţi vei aminti de mine, vei privi această fotografie şi mă vei simţi aproape; la fel şi eu pe tine, fiul meu drag.
Lucian: Ah, mamă... Bine, am să-l iau cu mine şi-am să-l păstrez cu drag, ca pe unul dintre obiectele cele mai de preţ. Iar ca dovadă că-l preţuiesc, am să-l port. Tot aici va fi şi mâine, în timpul lansării. Astfel vei fi foarte aproape de mine, ba chiar lângă inima mea.
Diana: Vai, dragul meu...
Lucian: Te iubesc, mamă! Te iubesc, nespus de mult.
Diana: Ştiu, scumpule... Şi eu te iubesc. Tocmai de aceea mă împotriveam plecării tale, pentru că te iubesc prea mult, însă din aceeaşi cauză am acceptat în cele din urmă ideea, deşi nu în totalitate. Dar ca de obicei, sunt din nou de partea ta.
Lucian: Mulţumesc, mamă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Tot aici eşti, Luci?!
Lucian: Dom' director... Mă scuzaţi, n-am observat când aţi sosit.
Traian: Lasă asta! De ce n-ai plecat cu colegii tăi?
Lucian: Eu, acasă?! Nu prea, dom' director! Nu atâta timp cât mama e încă împotrivă. Cred că pentru următoarea perioadă, am rămas fără casă, până vom pleca în misiune; n-o să mai cunosc semnificaţia cuvântului "acasă".
Traian: Nu procedezi corect.
Lucian: Tot eu, domnule?!
Traian: Tu, bineînţeles. Vei pleca, pentru următorii cel puţin 13 ani... Ar trebui ca măcar în această perioadă scurtă care a rămas până la plecare, cel puţin în fiecare seară, să fii acasă, împreună cu părinţii tăi. Nu-i lipsi de prezenţa ta!
Lucian: La ce bun?! Să aud tot felul de reproşuri? Să-mi repete neîncetat că nu e de acord cu plecarea asta, că nu-mi permite să particip la misiune, sau alte lucruri asemănătoare?! Mă scuzaţi, dar nu vreau să am parte de certuri inutile de acest gen în fiecare seară, dacă ei nu vor să înţeleagă şi să aprobe decizia mea.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ştiu că dom' director e foarte ocupat, dar pentru tine îşi face întotdeauna timp. Şi... Fii serios; nu se poate să rămân cu tipa aia, să mă păzească zi de zi, până pe 27 iunie. E prea de tot! E chiar ciudată! Am încercat să fiu cât mai amabil cu ea, să-i fiu pe plac, i-am vorbit frumos, i-am zâmbit, am salutat-o politicos, dar ea... Nimic! N-a schiţat nici un gest, de parcă habar n-avea ce ar fi ăla un surâs. Şi ştii cum pot fi consideraţi oamenii care nu zâmbesc niciodată?
Lucian: Bătrâne, nu te grăbi s-o judeci, s-o clasifici; s-ar putea să greşeşti! Ţi-a lăsat impresia că ar fi dură, lipsită de sentimente, dar prima impresie poate fi înşelătoare. Poate te-a înspăimântat sau te-a impresionat aspectul ei neobişnuit pentru o fată, ori poate porecla ei.
Alex: Poate, dar oricum ar fi, nu vreau să fie ea body-guardul meu până pe 27 iunie... Gândeşte-te; sunt câteva săptămâni în joc. Ce naiba; mă fac de râs! Adică, aşa am ajuns, să am nevoie de protecţia unei tipe? Una, denumită "Ucigaşa"?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Fiul tău... Nu mi-aş fi închipuit niciodată, deşi, practic, nu era greu de imaginat. Băiatul are cam aceleaşi înclinaţii şi trăsături, ca şi tine: Luci nu-i blond, iar de altfel, e matematician, ca tine, în timp ce domnul Enka nu suportă deloc matematica.
Traian: Te rog, nu-mi aminti de blondul acela acum; e ultima persoană despre care aş vrea să vorbesc.
Eugen: Te înţeleg. Îl urăşti?
Traian: Nu, deloc; n-aş avea motive. E un om bun, demn de toată admiraţia.
Eugen: Să ştii, chiar e.
Traian: Sigur, altfel nu l-aş fi lăsat pe Luci în preajma lui; aş fi luptat din răsputeri pentru el, să câştig tutela, dar n-a fost cazul... În alte împrejurări, mi-ar fi plăcut tare mult ca acest om blond să-mi fie prieten apropiat, dar în condiţiile de faţă nu e posibil. Prieteni sigur n-am putea fi, însă i-aş putea fi recunoscător pentru că i-a dat fiului meu o educaţie aleasă, l-a crescut cum trebuie, ba chiar l-a iubit ca pe propriul său fiu. Practic, nici n-am ce să-i reproşez acestui domn blond.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Fiule! Ce surpriză!
Nick: Tată?! Drept să-ţi spun, nici eu nu mă aşteptam.
To Kuny: Ce vrei să spui, dragul meu? Adineauri, când ai plecat de la mine, erai liniştit; acum, din câte pot să-mi dau seama, nu eşti. Ce s-a întâmplat între timp? Care e problema ta?
Nick: Problemă?! Nu, tată, n-am nimic... Nu-i nici o problemă.
To Kuny: Mie poţi să-mi spui orice. Aşa că, te rog, fiul meu, spune-mi ce ai pe suflet! Ce te nelinişteşte?
Nick: Serios, n-am nimic, tată.
To Kuny: Chiar aşa să fie? Şi unde ai lăsat-o pe încântătoarea ta soţie?
Nick: Eu... Nicăieri.
To Kuny: Nicăieri... E clar; asta era! Deja au început să apară necazuri în paradis.
Nick: Poftim?!
To Kuny: E doar o expresie. Adică, s-au ivit mici neînţelegeri între tine şi minunata ta soţioară. Aşa-i?
Nick: Neînţelegeri?! Nu, tată...
To Kuny: Te rog, dragul meu, nu încerca să-mi ascunzi adevărul. Mai bine spune-mi! Nu-i exclus să apară şi mici neînţelegeri; se întâmplă uneori.
Nick: Aşa-i, se întâmplă uneori... Bine, tată! Uite, am să-ţi spun.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!