Poezii despre dumnezeu, pagina 22
Mărțișor de dor
Inima mea
Fără de tine,
Sângele meu,
Palidă stea,
Ninse coline
Cu brebenei,
Dalb Dumnezeu
De ghiocei...
Sângele meu
Fără de tine,
Inima mea,
Roșu ateu,
În vene pline,
Curgând în van,
Arzândă stea,
De foc satan...
Inima mea, sângele meu,
Șnur împletit: drac, Dumnezeu...
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomi
Cred că niciodată n-o să văd un om
Sau un poem mai frumos decât un pom.
Un pom ale cărui buze-însetate trag
Din sânul gliei lapte, miere, cheag...
Un pom îl privește pe Dumnezeu în fiece minut,
Și își înalță brațele de crengi spre-al cerului ținut;
În pomul binecuvântat vara or să se dezmierde
Pui de măcălendru-n cuib păzit de frunză verde.
Pom al cărui piept zăpada-l va înălbi,
Iar ploaia va fi hrana lui de zi cu zi.
Poezii poate scrijeli pe hârtie-orice om,
Dar numai Dumnezeu poate face-un pom.
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Viața care ne-a fost hărăzită
de bunul nostru Dumnezeu
e o taină fără sfârșit,
chiar dacă vi se pare că
sunteți atotcunoscători.
N-o să înțelegi niciodată
cursul destinului
tu, om fără minte
care ți-ai pus pe față
masca lui Dumnezeu.
Puterea e mai trecătoare
decât zborul păsării,
mai instabilă decât tremurul
apei la țărmuri.
Puterea ta, omule, e doar nisip,
el e regatul tău
atotștiutorule,
atâta meriți!
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu ne dă semne
"Dumnezeu ne dă semne"
îmi spunea odată un bătrân de la țară,
mie ieri mi-a scos în cale,
pe când mă alintam ca un delfin în supa de alge,
o sirenă gâtuită de emoție: mi-a povestit viața ei,
cei dragi grav bolnavi, ea recent operată,
devenită o ulcică fără rost pe lume,
rostul sirenelor este de a-i face pe marinari fericiți,
ea a cunoscut doar un marinar toată viața,
marinarul acum e o pătlăgea roșie, vânătă,
își numără capilarele craniene care îi plesnesc
și așteaptă pe același fotoliu de unde
trimite tridentul lui Poseidon arar
să vină supa de alge gătită cu drag de sirena lui
și numai a lui...
"Dumnezeu ne dă semne",
dar eu vreau să mă simt nemuritoare,
de aceea mă alint în supa de alge
ca o sirenă adolescentă...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem din Apuseni
caut poteca copilăriei mele
cât de repede o găseam printre brazi
azi doar un imens câmp de cioturi
arborii de ieri au primit chipuri ciudate
uneori mă așez și sculptez în ele chipuri de om
să se știe cine a mânuit securea
alteori plâng
din semințe adormite
rugându-mă să răsară pădurea la loc
Doamne, fii alături de mine
ajută-mă să nu mă rătăcesc
dumnezeu mă aude
lui dumnezeu i se face chiar milă
întelept privește în jur
și crește în mine arbori
m-a numit chiar pe mine paznic
apoi mulțumit mi-a trimis în dar păsări
neîntrecute in triluri
dar mie doamne, dar mie doamne
nu-mi dai glasul lor
[...] Citește tot
poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul
Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Și am ințeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea morții
Dragă Kitty moartea nu întârzie niciodată
Și folosește la maximum toate căile de ac
ces Însă am prins-o Cu toate că are o memo
rie fenomenală Moartea-i analfabetă Habar
n-are să citească Clandestin Dumnezeu ne la
să în fața ușii speranța Moartea nu bea nici
coniac nici cafea În schimb îi plac poveștile
Diseară am să-i spun una
A fost odată ca niciodată
Moartea
ultima fiică
a
lui
Dumnezeu
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (27 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caligrafie
sunt zile în care
îmi desenez pe față un surâs
și lumea crede că zâmbesc
în alte zile îmi desenez pe piept o inimă
și oamenii își dau coate admirativ
femeia aceasta are o inimă
când îmi desenez deasupra capului
o lumină oamenii se înclină smeriți
această femeie are un dumnezeu
ați văzut? are un dumnezeu
eu trec mai departe
strângând în mâini
cutia cu creioane colorate
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubim
E o nevoie acută în oameni de a iubi,
De a iubi, pe cineva creat de ei.
Tu zici că nu-mi poate fi drag de tine.
De tine, că nu te cunosc.
Dar pe Dumnezeu l-am văzut vreodată?
Vreodată? Și-l iubim.
Ne îndreptăm spre el la fiecare durere.
Durere, el crează și totuși îl iertăm.
Iertăm, iubim, pe Dumnezeu, pe tine
Pe tine, pe el, fără să vă știm.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
Am să vă spun acum pe scurt
Cum a fost la început.
Dumnezeu ne-a conceput
Dintr-o bucată de lut.
Când peste noi a suflat,
Cu viață ne-a înzestrat.
Apoi, Dumnezeu ne-a dat
Sfaturi bune de urmat.
Ne-a-învățat cum să muncim
Și viața cum s-o trăim.
De copii să avem parte
Să ducă viața mai departe.
Așa a fost la început
Când viața a apărut.
poezie de Dumitru Delcă (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!