Poezii despre dor de parinti, pagina 22
* * *
te îmbrățișez, Românie, a inima oară...
mi se face drag de tine
duios, dar puternic,
în fiecare timp.
îmi ești părinți,
îmi ești bunici,
copilăria mea e în tine
și mi se împlu ochii de basme,
acum, la etajul patru din viață.
îmi ești copil, Românie.
în mijlocul sufletului îmi stai tu,
așa cum îmi stă fiul meu în dreapta inimii,
așa cum îmi stă fiica mea în stânga inimii.
îmi ești copil, Românie
și am nădejdi pentru tine.
îmi ești frunză, apă, Ană, Gheorghe,
îmi ești ulcior, munte, Olt, fereastră,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pui de lei
Eroi au fost, eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc!
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii orișiunde cresc.
E vița noastră făurită
De doi bărbați cu brațe tari
Și cu voința oțelită,
Cu minți deștepte, inimi mari.
Și unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâția dușmani piept.
Și din așa părinți de seamă
În veci s-or naște luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Nenițescu (1891)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și de-aș muri...
Și de-aș muri în noaptea asta
Și-n orice noapte de-aș muri,
Chiar și de dincolo de lume
Îmi va fi gândul la copii.
De-aș adormi ca o lucire
Pe-aripi de îngeri, printre sfinți,
Mie-n a morții adormire
Îmi va fi dor de-ai mei părinți.
Chiar dacă vamele-s închise
În zborul către libertate,
Nu-mi veți ciunti a mele vise
Cât fi-va dragostea de frate.
Cu aripa însângerată
A unui vis care s-a frânt,
Voi plânge încă din iubire
Când reveni-voi pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă timpului uitării
Uităm c-avem părinți, c-avem copii,
Și viața ne acoperă-n uitare...
Uităm mereu, în fiecare zi,
Uităm că se trăiește, că se moare...
Uităm de-un timp, cu fiecare ceas,
Și sufletul ni-i o clepsidră spartă,
Că prea puțin din viață ne-a rămas,
Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă.
Uităm c-avem părinți, c-avem copii,
Ca un ecou ne pierdem în uitare
Și nelăsând în urmă mărturii,
Pierim tăcut, ai nimănui, în zare.
Ne întrebăm de ce, călătorind,
Am coborât pe trepte de uitare,
Dar sentimente rând pe rând ne mint,
Iar noi vedem zadarnic cum se moare.
Și viața ne acoperă-n uitare,
În vălătuci de fum și teorii,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Doamne, ești Tatăl meu Ceresc
Și-acum vreau să-ți mulțumesc!
Fiindcă în fiecare zi mă păzești
Și-aproape de mine mereu ești!
Tu m-ai ferit de relele toate,
Mi-ai dăruit sprijin, sănătate.
Așa cum ai grijă în Cer de sfinți,
Ai grijă pe Pământ și de părinți!
Și de buni... ce mi-a lăsat suspine
Atunci când a plecat lângă Tine...
Doamne, apără-mi frumoasa țară
Fiindcă-i pleacă copiii mereu afară.
Îi pleacă... și tare necăjită rămâne,
Nu uita niciodată de ea, Stăpâne!
Doamne, la Tine mă închin,
Facă-se doar voia ta... Amin!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul candelei aprinse
o candelă aprinsă liniște aduce
cu taine străvechi croite de sfinți
lumina fantomală mireasmă produce
minune care costă vre-o doi arginți.
tradiție purtată pe ușoară cruce
îmi amintește-n grabă de părinți
o candelă aprinsă liniște aduce
cu taine străvechi croite de sfinți.
au ridicat credința la o răscruce
să nu ne rătăcim ca scoși din minți
catapetesme de lumini ne vor seduce
iubitori până la sânge și cuminți.
o candelă aprinsă liniște aduce
cu taine străvechi croite de sfinți
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă aducem flori în glastră
Sunt copil, boboc de floare,
Școala îmi este grădină,
Dumneavoastră sunteți soare
Care mie-mi dă lumină.
Prin cuvinte și prin fraze,
Din cărți îmi trimiteți raze.
Mă învățați cum să vorbesc
În graiul dulce românesc.
Sunteți luminător de minți,
Exemplu bun pentru părinți.
Tuturor ne dați povață
Despre lume, despre viață.
Pentru lumina ce primim,
Cu mult respect vă mulțumim.
Iar de ziua dumneavoastră
Vă aducem flori în glastră,
Un munte de sănătate,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (4 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunii
dau cimitirele pe-afară
nu-și mai găsesc strămoșii locul
se-adună de sub cruci o țară
ce simte c-a venit sorocul
din nou să moară
își strâng în taină voievozii
divanurile de-altă dată
se mișcă iarăși țara toată
iar pe mișei îi duc aprozii
la judecată
pe cei ce-și umilesc bătrânii
uitați prin sate-n agonie
și cred că pot acum, nebunii,
să doarmă liniștiți străbunii
sub glie
pe cei care-au lăsat părinți
fără copii la bătrânețe
[...] Citește tot
poezie de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de revelații cu iubire și lumină
Moș Nicolae vine pe acest sfânt pământ
vine cu desaga cu daruri speciale
răspândește dragoste lumină prin cuvânt
destramă întunericul cu forme abisale.
aduce la copii dulciuri și jucării
la părinți împarte din tradiții străvechi
speranțe, sănătate și multe bucurii
pe tineri îi ajută să-și afle perechi.
netezește drumuri prin inimi deschise
cerul îl ordonează cu armonii de suflet
deschide mințile cu-nvățături admise
ca în zi de sărbătoare cu mare răsunet.
este zi de revelații care îmbracă vise
lumina din iubire răzbate prin sunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtăm în calde inimi
Purtăm în calde inimi speranțe și dorinți,
Ce dorm în noi de-a pururi, din moși și din părinți,
Venind din neam în neam, în timp și de departe,
Ne-am rupt din Univers, iar noi suntem o parte,
Cu tainice însușiri, nedeslușite încă,
O apă care curge, tot limpede și-adâncă.
Când ducem peste vremuri, sub bolțile albastre,
Un vis înaripat, făclia vieții noastre.
Purtăm în calde inimi dorințe de mai bine,
În ochi nemărginirea din zările senine,
Cu razele de soare, când în lumini irumpe,
Acele giuvaeruri, bătute-n pietre scumpe.
În timpul ce se scurge, noi suntem ființă vie,
Pe-acest Pământ bătrân, păstrând o mărturie.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!