doar necunoscutul

Gol

Ne-a părăsit lumina, culoarea ne-a uitat,
Şi şoaptele-şi pierdură-nţelesul pe vecii,
Şi trupurile noastre în gol s-au destrămat
Sub aiurarea nopţilor târzii.

Şi gândurile noastre trecură fără grijă-n
Ostroavele-necate în destrămări de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fără de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa şi bestia (retro)

Eram doar un bici
cu nervii în vânt
ea nu era de-aici
vă zic pe cuvânt

Cu părul plângând
era prea frumoasă
dar numai în gând
o mai văd pe-acasă

Era prea frumoasă
o

nu nu era de-aici
ea numai mătasă
eu doar atât arici

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar fulgerul

În taină te-nchini
Cuvântului care te rosteşte
Când strigătul tău – grăunte
Purtat de vântoasele pustiului –
Caută drumul apei
Prin adâncul rănilor maturizate
Prin geometria ecoului
Care nu se mai întoarce la gura rostitoare.

Pe ţărmul cu farurile devorate de carii
Doar fulgerul mai poate călăuzi.

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin(s)

Mi-a murit pe covor
Un fulg de zăpadă,
Ucis de un vis,
Aşteptat de livadă.

S-a stins sărăcuţul
De dragoste ros
De cald şi iubire
Ca visul frumos.

E lapte afară
La tâmple sunt nins,
Mi-aprind o ţigară
Şi-s stins.

Aştept primăvara
Doar, doar, oi vedea
Un ars cu ţigara
Cu muguri ca ea.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmile Trascăului

Sub acoperişul de ceriu albastru
S-au cuibărit fuioare de ceaţă,
Păduri nesfârşite de astru,
În toamna cu-nceput nou de viaţă;
Pe drumuri doar de îngeri călcate,
Mărginite de stânci uriaşe,
Auzi doar liniştea cum îşi bate
Piatra Cetii-n secunde golaşe;
E o linişte de rai înverzită,
În inima aceasta a lumii,
Când vocea Crăciunului-i auzită
Prin colindele ce străbat dunga culmii...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (18 noiembrie 2019)
Adăugat de D. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura

Natura o carte uriaşă
Pictată de Creator cu gândul,
Şi templu e, cu vii statui
Ce-i reprezintă felurite chipuri...
Tu eşti al Domnului copil,
Cu suflet pur, şi inima fierbinte,
Privindu-te, dumnezeirea mă pătrunde,
Şi prin iubire-mi dă hrană, viaţă, nemurire...
În ochii tăi albaştri ca seninul
Zăresc Divinitatea care ne conferă
Doar prin iubire propria-i natură...
Şi doar aşa... descopăr ce e adânc în fire.

poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni s-a spus că toate drumurile conduc la adevăr, doar că fiecare îşi are cărarea lui (ca hinduşi, musulmani, creştini, etc.) şi cu toţii se vor întâlni la aceeaşi poartă, dar este complet absurd. Adevărul n-are cărare şi tocmai aceasta e frumuseţea sa: el este viu. Doar ceva Mort are o cărare şi atunci cum poate ceva mort să conducă la Adevăr?

Krishnamurti în Eliberarea de Cunoscut
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Ne-a parasit lumina, culoarea ne-a uitat,
Si soaptele-si pierdura-ntelesul pe vecii,
Si trupurile noastre in gol s-au destramat
Sub aiurarea noptilor tarzii.
Si gandurile noastre trecura fara grija-n
Ostroavele-necate in destramari de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fara de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există doar Dumnezeu

Nici un demon, nici un zeu
Nu există-n astă lume.
Există doar Dumnezeu.
Aşa biblia ne spune.

El e zeul creator.
În El toată lumea crede.
El este mântuitor
A tot cea ce se vede.

De mii de ani, Lui ne-nchinăm.
Şi fiului Său, Isus.
Lor viaţa o-ncredinţăm,
Când plecăm acolo, sus.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Fiecine cum s-o crede, dar e bine să se ştie,
Că nu este om pe lume să nu facă vreo prostie.
Nu doar oamenii, chiar zeii, ca o culme-a ironiei,
De când este lumea lume, toţi plătesc un bir Prostiei;
Însă una este, frate, s-o faci rar, doar din greşeală,
Şi-alta este ca să fie starea ta cea naturală.

hexagramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (31 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!