Toate rezultatele despre covor, pagina 22
Rămân pe veci
O clipă stai
sa ma asculti
Si apoi poți pleca
si sa ma uiți
Priveste n suflet
chibzuieste
Uita-te-n fata
si gândeste
Priveste cerul
e senin
Si sufletul de dor
mi-e plin
In ochi doua
stelute lucitoare
Acum tu vrei..
pleca oare?
In fața covor
de petale
Pasesti încet
o iei spre vale
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să plec
De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreți, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!
Să nu-ți iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind ușoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!
Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreșit,
Îți las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...
Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrățișezi ușor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici pașii pierduți pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să plec
De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreți, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!
Să nu-ți iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind ușoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!
Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreșit,
Îți las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...
Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrățișezi ușor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici pașii pierduți pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată
azi îngeri aripi își deschid în chip de cruce
copacii ursuzi își leapădă frunza-n covor
cuiburi goale-ncâlcite în ramuri năuce
noi orfani suntem păsări rătăcite în zbor
e toamnă tată și-asfințitul tău nu-i răcit
dorul ne doare-n frigul dimineții treze
azi boabe de rouă sub pleoap-au îmbobocit
se îmbulzesc în zori chipul să-ți contureze
la noapte-o să-ți miroase-a must de tămâioasă
sita zorilor cerne întrebări fără rost
fluturi cu aripi arse și ziua-i pioasă
e septembrie tată ziua ta ar fi fost
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
Mi se luminează fața
Iar inima în piept îmi bate tare
La această imagine fermecătoare
Te salut soare, ce dai viața
Pe crestele munților mai este gheață
Albastrul cerului mă farmecă
Și nu mai îmi este greață
Lumea e prea frumoasă cred că
Iubesc și sunt iubit
Multe eu mi le-am dorit
Dar nu m-am invoit
Să fiu de lăcomie lovit
Să fi iubit este ușor
Să oferi ești dator
De cele ce nu dor
Zbori pe un covor fără motor
[...] Citește tot
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jeleu poem
oamenii nu beau
ci doar mută lichidul
dintr-un vas spart într-altul, irosindu-l
oamenii nu vorbesc, fac aerisire cariilor
nu se sărută, își fură aerul
nu își dau mâinile, și le iau
selfie? doar astupă oglinzile
temându-se de absența memoriei ăstora
și cred conturul lor reflexia precisă
oamenii nu se înjură
nu se bat, nici ucid, ci doar au ceva tot trăgând
un covor de sub tălpi - crezându-l zburător
oamenii nici măcar nu sunt convinși
că sunt oameni, cineva totuși
ar trebui să le spună
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Și-n cuibul meu a poposit pe rând
Și porumbelul alb, și vulturul flămând,
Și soarele, și vântul, și tăcerea-adâncă.
Vrea sufletu-mi să-i scutur praful și tăcerea,
Că-i prăfuit de vânturi și de griji mărunte...
Pe cine-așteaptă cuibul meu din munte,
De-mi cere iar să-i curăț încăperea?
Covor de frunze netede și moi
Aștern în cuib și-l primenesc cu cer,
Apoi cobor perdele de mister
Pe farmecul enigmei celei noi.
Și-așa, adăpostit de vânt și soare,
Căminul sufletului meu deschis
Așteaptă solul ultimului vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.
poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă afund în letargie
Ruginit, smalțul durerii se depune-nsângerat
Picurii umple firide dintr-un gând împovărat
Plânge sufletul în mine, spasmele îmi dau fiori,
Inimioara mea, săraca, e palidă-n obrăjori.
Ascunsă în fum de neguri pe plaiuri încrâncenate
Scormonesc pulberea sorții cu degete răsfirate
Afundată-n letargie la subsolul omenirii
Însăilez vise de-o viață pe drapelul nemuririi.
Sub covor de frunze moarte zace-un suflet ostenit
Brazde-adânci de cicatrice chipul i-a schimonosit
Stratul rece de țărână-l împresoară mișelește
Zămislind întunecimea ce treptat se adâncește.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când totul e minunat
Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de raza ta.
Mi-e dor când pomul dă în floare,
Mi-e dor de primăvara mea.
Mi-e drag pământul aburindă
când scapă de iarnă grea.
Când iarba-i gata să cuprindă
câmpia și grădina mea.
Când trandafirul înflorește
mă îmbată al lui parfum.
Îmi place și când înverzește
șanțul, la margine de drum.
Natura întreagă-i un covor
de flori mirositoare.
Pe cer se vede un cocor
ce se rotește-n zare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e înc-a primăvară
Mi-e înc-a primăvară
sădită în grădină,
mi-e floarea-nmugurită
în
primăvara crudă,
mi-e verdele a soare
iar
negrul mi-e lumină,
îmi e a vis de noapte,
ce noaptea vrea s-ascundă.
De sub covor de rouă
răsar
ca firul ierbii,
mirajul de sub pleoapă
mi-arată
altă fată,
privesc de sub o frunză
cum
se-ncunună cerbii,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!