cand te afli cu capul in nori

Miez de poem

acolo unde mugurii plesnesc
primit-am Lumină

acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e o plantă căţărătoare spre ceruri virgine
iar umbra sa atletică aleargă în voie pe nori
cât timp e un vrej pe care se poate urca
un copil cu boabe mari de fasole în palmele
dogorite, într-o amiază cu tunbergii
înflorite

acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e un gorun secular, cu scoarţa acoperită de licheni
iar umbra sa tremurândă alunecă pe-un lac cufundat în amintiri
cât timp din trunchiul lui se pot face lemne de foc pentru
un bătrân cu chibrituri mici în palmele
zbârcite, într-o noapte geroasă cu troiene
bătăcite

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine vorba de Dumnezeu
nu-mi bat capul!
El ştie foarte bine cum să aştepte
Eu ştiu foarte bine cum să întărzii...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uitaţi-vă atent la albastrul cerului
Câte ploi au încercat să-l curgă-n noroi
Şi de fiecare dată e şi mai senin!
Când răsare din pleaoape de nori.
Si noi ne scufundăm
În noroi...
La ale sufletului ploi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Poate,-ai să afli..." de Violetta Petre

Sub duş, mai trag de timp, ca un şacal,
Îmi dau cu gel, şampon şi alte cele,
Iubita stă în patul nupţial,
Făcând un rebus şi visând la stele.

Cu forţă, apa caldă, în şuvoaie,
Îmi face tensiunea să îmi crească,
Căci din păcate, simt că mă înmoaie,
În loc să simt că vrea să mă-ntărească!

Cu furci mă înţeapă dracii, ţeasta-mi crapă
Şi ca-ntr-o rituală promenadă,
Aş vrea ca, nud, să mă scufund sub apă
Sau să m-arunc în marea de zăpadă.

Un înger blând ar vrea să mă sărute,
Şi pentru-o clipă am rămas perplex:
Ar vrea cu vorba-i blândă să m-ajute,
Dar ei nu ştiu nimica despre sex!

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bataie de joc

Cu cata munca scrie un om o carte,
Ca peste cativa ani, doar file aruncate,
Cu cata suferinta traieste-un orb o viata,
Lumina-n intuneric va fi mereu o casa,

Cu cata bucurie ai vrea sa dai un sfat,
Dar cata suferinta cand nu e acceptat,
Cu cata aroganta privesti un om sarman,
Nu te-ai gandi o clipa sa-i dai si lui un ban,

Cu cata nepasare acuzi pe cineva,
Cand nici macar nu afli toata povestea sa,
Cu cata claritate aude-un surd ceva,
Parerile murdare, despre tacerea sa

Bataia de joc a ajuns cultura,
Oamnei buni nu prea se aduna,
Cat timp e o farama de umanitate,
Lumea poate sti, exista Spiritualitate!

poezie de Robert Roanovszky
Adăugat de Robert Roanovszky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenez capul

tău cu markerul pe carton
şi văd că zâmbeşti
dezinvolt o faci
pun puţin acrilic cât trebuie
arăţi misterioasă când mă semnez
ochii tăi aruncă provocări
înţelese numai de mine
complic nasul în vânt
arată ca o trambulină de sărituri
nu zici nimic când adaug
o şuviţă de păr pe faţă
de nervi îmi vine să pun un neg
îl aşez la un centimetru
de chipul prea drăguţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără trup

am încercat în creşterea mea
să te străbat
dar te-am simţit atât de singură
în exilul tău pe pământ
şi n-am putut a-ţi spune strigând
că eu prin tine sunt ca firul de iarbă
înaltă
şi tu nu ştii ce sunt eu
şi că de fapt eu te înfior
când visezi fără trup

am vrut în trecerea mea prin geamătul tău
de dragoste
să te înconjur cu braţele tale
fiindcă eu eram tu
ghemuit în sângele tău
şi atunci când erai plecată cu duhul tău
să afli taina secată a pietrei
ardeam şi eu pe rug

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visându-l pe Li Bo (2)

Nori plutesc pe cer întreaga zi;
călătoria unui pribeag care nu ajunge niciodată la destinaţie.

Trei nopţi la rând ai fost în visele mele;
fiind prietenul tău, îţi ştiu felul de a gândi.

Declari că plecările tale sunt întotdeauna împovărate de tristeţe,
iar venirile, anevoioase;

Râuri, lacuri, o mulţime de valuri;
îţi e teamă să nu se răstoarne barca.

Ieşind pe uşă, îţi scarpini capul alb
ca şi cum viaţa ta nu mai are nici un sens.

Cei bogaţi şi cei cu funcţii înalte umplu capitala,
în vreme ce tu, părăsit, eşti alungat şi plin de griji.

Cine spune că uşile paradisului sunt larg deschise pentru toţi?
Înaintând în vârstă, devii doar o pradă mai uşoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisip peste tot

când mă trezesc în fiecare
dimineaţă o iau de la început
scot capul din nisipul
care este în patul meu
în fiecare zi tot mai mult
tot mai sufocant
o aştept să vină în cameră
şi să mă salveze
l-am tras pe nas cu o foiţă
făcută sul cum am văzut
în filmele de duzină
apoi merg alături de ea
îmi spune că a vrut să fie
cântăreaţă şi să cânte pentru noi
stăm la malul apei
sau în jurul unui foc
ne sărutăm în paturi diferite
la baie-mi trag palme
să mă trezesc şi să scap
de nisipul din pat

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se-apleca în şemineu o rază... (Sonet LXXXVII)

când se-apleca în şemineu o rază
prin munţii oblojiţi de nori şi ploaie
mă încolţeai iubito în puhoaie
de plete roşii ce-mi stăteau de pază
rupeai cu vântul oasele-mi greoaie
şi le-aruncai în ora de amiază;
curgeam încins prin tine ca-ntr-o oază
ce pielea în deşertu-ţi mi-o înmoaie
când din amonte-mi căutai căderea
în ochii tăi ca un izvor pustiu
îmi amorţeai şi aripa şi vrerea
ca mai apoi tăcând să nu mai ştiu
de ce frumoaso ţi-ai jertfit puterea
şi sufletul l-ai dăruit să fiu...

sonet de Ionuţ Popa (2 mai 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!