bucura

Bucură-te de viaţă, de ceea ce ai şi nu te plânge de ceea ce îţi lipseşte! Preţuieşte persoanele dragi pe care le ai lângă tine, căci nu se ştie cât vor mai fi în preajma ta! Preţuieşte-le cu dragoste şi sinceritate! 
Nu rata momentele mici ale vieţii în aşteptarea altora măreţe, căci s-ar putea să nu apară niciodată. 
Viaţa e frumoasă atâta timp cât ştii să te bucuri de ea împreună cu familia şi prietenii, trăind în neprihănire. Gândeşte-te că unii nu au nici măcar ceea ce ai tu. Nu rata momentul de a te bucura în orice clipă.

Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta e doar un număr

Vârsta e doar un număr.
Tinereţea e un vis sublim,
Dar bătrâneţea e ca vinul
Aromat cu gust divin.

Omul se naşte din iubire
Luptă toată viaţa să fie fericit..
Bătrâneţea tot e o fericire,
Dacă în viaţă iubeşte şi este iubit!

Omul munceşte zi şi noapte
Pentru bucata lui de pâine.
Creşte un băiat, o fată,
Pentru viitorul său în ziua de mâine!

Şi când vine iarna veţii
E cu sufletul liniştit!
Se bucură de roadele tinereţii
Şi e cel mai fericit.

poezie de Vladimir Potlog (18 august 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu, mintea ta va căuta continuu cum să-L mulţumească, cum să-I placă Lui, iar nu cum să placă oamenilor. Aceasta te va ajuta mult să te slobozeşti din lanţurile grele ale dorinţei de a plăcea oamenilor, care îţi este o piedică pentru viaţa mai înaltă. Iar când te vei bucura că ai scăzut în ochii oamenilor, atunci vei fi îndulcit lăuntric de Dulcele Iisus.

Paisie Aghioritul în Patimi şi virtuţi, Cuvinte duhovniceşti vol. V (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori de unde ai porni ca să te ridici până la principiu, ajungi mereu la aceeaşi concluzie: adică pactul social stabileşte între cetăţeni o astfel de egalitate încât toţi se supun aceloraşi condiţii şi urmează a se bucura de aceleaşi drepturi. Astfel, prin natura pactului, orice act de suveranitate, adică orice act autentic al voinţei generale, obligă sau favorizează în mod egal pe toţi cetăţenii, în aşa fel încât suveranul cunoaşte numai noţiunea de corpuri, fără să deosebească pe niciunul din cei care o compun.

Jean-Jacques Rousseau în Contractul social (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul tăcerii

Până când ni se va cere seamă
despre tot ce-am primit
şi n-am dat
încerc să învăţ resemnarea
visând
sub oglinda fântânilor
pentru toate seminţele
ce vor încolţi
pentru şuierul înfiorat al coasei
ce se va bucura
la freamătul îspăimântat al ierbii
pentru frunzele ce deja poartă
în zborul lor în derivă
cântecul toamnei -

încerc să desluşesc
preţul tăcerii
până când
poemele lipite pe filele calendarului
vor capta paşii iluziei

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţi nefracturaţi

Fraţi, nefraţi, nefracturaţi,
Sumbre tumbe şi tulumbe,
Fără grabă, o tarabă,
Vechituri şi sec- securi,
Doar omizile au miză,
Fluturele-n flamuri, fluturi,
Fratricidul, ah, e frigul,
Spre lumină ajungi din mină,
Adevărul e la vărul,
Casa Morţii, zaruri, sorţii,
Pisica te iubeşte cu frica,
Doarme cu tine, dispare
La ani-lumine,
Urmează măcelul, cum place la chelul,
Râde, se bucură, muguri se scutură,
Citim şi scriem de mii de ani,
Suntem mai umani?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi trecea cuiva prin minte vreun gând bun, în oglindă se arăta un rânjet, aşa că desigur vrăjitorul se bucura de născocirea lui. Toţi cei care umblau la şcoala lui de vrăjitorie – fiindcă trebuie să ştiţi că avea o şcoală de vrăjitorie – spuneau în toate părţile că s-a săvârşit o minune; ziceau că abia acuma se putea vedea cum arată într-adevăr lumea şi oamenii. Umblau în toate părţile cu oglinda şi în curând n-a mai rămas nici o ţară şi nici un om pe care să nu-i fi schimonosit oglinda aceea.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fie pace

Vreau să fie pace în lume,
Să nu fie războaie sau vărsări de sânge.
Să văd copiii cum se bucură de viaţă,
Dar nu o mamă care după copilul ei plânge.

Vreau să fie pace în lume,
Un cuvânt de mulţi venerat.
De alţii care au sufletul hain.
Pentru ei cuvântul acesta e un păcat.

Vreau să fie pace în lume,
De străbuni şi de bunei să nu uităm.
Ei au murit cu arma în mână.
Ca noi acum pace să avem.

Vreau să trăim în pace
Un cuvânt atât de frumos şi sfânt.
Să nu fie ură şi durere în lume,
Doar pacea să domnească pe pământ!

poezie de Vladimir Potlog (14 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, cum îi mai bătea Gretei inima! Parcă ar fi vrut să facă un lucru rău şi ea doar atâta voia, să vadă dacă Karl e acolo. Şi acolo era, fără îndoială! Şi ea se gândea la ochii lui limpezi şi la părul lung: parcă îl vedea cum zâmbeşte ca atunci când şedeau amândoi la umbra trandafirilor. Desigur că are să se bucure când are s-o vadă, şi ea are să-i spună ce drum lung a făcut până să dea de dânsul, şi ce necăjiţi au fost cei de-acasă când el a plecat şi nu s-a mai întors. Gretei îi era teamă şi totodată se bucura.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e ţărâna pe care o călcăm, dar e şi ce se ascunde dedesubt, e forma sub care se înfăţişează (munte, vale, şes), e apa care îl udă, îl acoperă, îl pătrunde (deci e râu, lac, mare, apă subterană), mai e aerul care îl învăluie, care îi împrumută lumină şi umbră, culori mângâioase sau violente, nori şi ploaie, vânt, furtună sau viscol. Mai e vegetaţia care îl îmbracă atât de splendid şi de variat. Mai sunt vieţuitoarele care îl animează, de la turmele care pasc pajiştile, până la peştii care populează apele şi, în sfârşit, mai e omul care îl stăpâneşte şi se bucură de toate darurile acestui pământ.

George Vâlsan în Geografia fizică
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!