�i�eica, gheorghe

Tablou de toamnă 1

Pe-aripa timpului vibrând,
ce-adoarme ades, în calea-i lungă,
stau frunze rând pe rând să cadă
şi clipele să le-ajungă.

Din înfloriţi copacii verii
ce au rămas străini şi goi
te prinde-n chingile visării
lumina umbrelor din noi.

Se trec culori din roua florii
ce cântu-şi pierd în depărtare
se pierd şi razele fierbinţi,
se-afundă-n marea de uitare.

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar

ma gandeam ca te redescopar
la fel cum ma redescoperi tu
in fiecare noapte
cand ma acoperi …

si ma descopar de iluzii
de vise de argint,
de lacrimi de absint,
de tacerea-ti uniforma…

intr-o chilie
dintr-o alta amintire
ti-am sadit un mic tablou
pictat cu bej, cu alb
cu idile care s-au sfarsit,
c-un zambet prea nelinistit…
si cu un licar de ninsoare
ce rataceste intr-o floare…

poezie de Gheorghe Petrus
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu să negociez clipele

când mă privesc prin nişte ochi zâmbitori
şi-mi ţin inima legată fedeleş
să tacă, să nu bată
să nu strice prin vreo sistolă grăbită
cine ştie ce minune
declarată obişnuită de un notar stelar

nu ştiu să număr invers
am uitat şi de unde încep poveştile
dar mă trezesc pe o jumătate de lună
căutând printre vise

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enormităţile din lumea fericirii

se rostesc din inimă
de parcă te-ai adresa infinitului
din postura de stăpân
e o dovadă că nimeni nu foloseşte creierul
şi la ce naiba să gândeşti
apoi să măsori de 7 ori
şi să tai o singură dată
din această eroare de imensitate
oricum ar fi inutil
prin fericire se trece en fanfare
cu simţurile excitate
pipăind fiecare extremitate
ca pe un drept la eternitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce Homo

Ah, visul cum mă coace
Şi setea cum mă scurmă,
Cu mreaja de fantasme,
A zborului din urmă...

În spinii nedreptăţii
Şi crucea de căinţă,
Trist licăre lumina,
Din biata conştiinţă...

Cum sângeră sub teascuri,
Cu strugurii mâniei,
Amarul muncii drepte
Şi fructul omeniei...

Nădejdii dintr-o oră,
O lună sau un an
Se-nchid în carapce,
De mituri şi slogan...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că nu ştiu a vă primi
cu plâns rece
faţă gri
cu machiaj
şi anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzaţi doamnă
că nu ştiu
şi nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog fără apusuri

dacă vrei am să-ţi culeg câte un răsărit
din fiecare apus...
şi din când în când
o să renunţăm la câte 3 minute din viaţă
pentru fiecare sărut

dar te rog ascunde Luna
pe care n-am de gând s-o fur
pentru tine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă sunt DJ într-o peşteră

milioane de stalactite îmi ascultă vrăjite compilaţia
platanele se lasă supuse ca nişte sâni de femeie coaptă
ecoul natural se împleteşte crud cu reverbul
precum un sărut peşterian de tip coloană
în timp ce muzica şi lumina dansează
un liliac a înnebunit
pe când altul ar fi vrut să înflorească

tot un fel de pierdere a minţilor
numai bună de adus primăvara

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am decât doi ochi să pot privi gura ta

două mâini de împletit pe trupul tău
două urechi pregătite să înţeleagă tăcerea ta
doi obraji îmbujoraţi la promisul gând al mângîierii
şi
pentru orice eventualitate
un umăr cel puţin pentru fericire
şi unul pentru lacrimi

oare îmi va fi de ajuns o singură inimă
în care să-ţi fac loc?!

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înghit şi acum oase de cireşe

altfel cireşele îmi par un aliment oarecare
iar teama că îmi vor creşte cireşii prin burtă
aproape că am învins-o după ce bunicul râzând olteneşte
nu ştia cum să mă mai convingă că a glumit doar
asta pe când mă şi vedeam răstignit
între pământ şi cer
de cireşi viguroşi şi iuţi
precum vrejul de fasole
din poveste

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!