Epigrame despre timpul de c.d.zeletin, pagina 22

O fată când vedeai odinioară,
Simţeai că ai un foc la inimioară.
Azi simţi la fel, fără-ndoială,
Dar ştii că e... angină pectorală!

Pierzi timpul, nu înveţi şi basta
Nici n-am sperat să fii savant,
Dar - apropo de criza asta -
Măcar de-ai fi un... speculant!

Deşi-l aclamă partizanii
N-ar vrea, cum spune echitatea,
Să-l suie-n slăvi contemporanii
Şi să-l dea jos... posteritatea!

Eu ne te-alung, ştii foarte bine,
Iar, dacă vii, nu te desmierd;
Tu timpul ţi-l câştigi la mine,
Eu, dacă te primesc, îl... pierd.

Un zâmbet iese greu la suprafaţă
Pe mutra care pare suferindă.
Încerc zadarnic să te scuip în faţă...
E între noi tot timpul o oglindă!

Ce iute-am fost la viaţa mea
Şi timpul cât de lent trecea!
Acum, în prag de senectute,
Eu sunt cel lent şi timpu-i iute.

La sate, hora-i tot mai rară,
Căci şi-a pierdut, cu timpul, harul!
Mai vezi minunea asta-n ţară,
Doar când se-alege, iar, primarul!

Iubeşte, cât eşti domnişoară
Şi nu rata vreo escapadă:
Cu timpul, mintea-n nori îţi zboară,
Iar sânii moi, încep să-ţi cadă!

Mereu cu frigul s-au acomodat
Şi n-au vrut să se lase păcăliţi,
Aşa istoria a demonstrat
Că iarna sunt românii mai uniţi!

Mulţi flăcăi la noi pe luncă
Ştiu cum, timpul să-şi petreacă
Când le vine chef de muncă,
Stau şi-aşteaptă să le.. treacă!

<< < Pagina 22 >

+timpul +de +c.d.zeletin