Poezii despre satul meu, pagina 22
Satul meu
În satul meu, ce-l port și azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;
Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar să clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăși în mine;
Azi-dimineață roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Și cât de-aproape-am fost atunci de glie,
Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem și... poezie
Mi-a năzărit așa... pe la o vreme,
Că n-ar fi rău să scriu și eu poeme.
Când toți o fac... ce-așa mare dilemă?
Zis și făcut, am căutat o temă,
M-am informat în piață ce se scrie
Și-am început să zgâri pe hârtie.
N-am mai ieșit în parc și nici la tata
Și-n două luni poemul a fost gata.
L-am tot citit de sus și până jos,
Am încercat să-l recitesc pe dos,
I-am ajustat și virgule, și semne
Să nu-l scap în poemele nedemne.
Am pus în el puterea mea și harul
Și n-am scăpat din ochi dicționarul.
Iar din dorința de-a-mi fi totul clar
L-am dus și-ntr-un cenaclu literar.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munca ne sfințește locul
La noi în Bărăgan, vara,
E de aur câmpul-
Grâul și secara,
Le sărută vântul.
Soarele blând aurește
Lanul de grâu și secară.
Cuptorul, pâinea dospește
Pentru truditori de-o vară.
Cerului ei mulțumesc
C-a plouat când le-a fost sete.
Pe Dumnezeu îl slăvesc,
Și muncesc pe îndelete.
La noi, aici, în Bărăgan,
Curge grâul an de an
Cum curge apa în val,
Dintr-un munte, sau un deal.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Booking la plajă
Motanul Booking a plecat
În vacanță, la bronzat,
Însă crema și-a uitat,
Iar soarele l-a ars imediat.
S-a dus fuga la stăpâna...
S-a plâns că-l ustură mâna
Și codița... și blănița...
Crema i-a furat-o Mița.
Și a mers pâș-pâș la ea.
Ea-n apă se bălăcea...
L-a-ntrebat care-i problema,
El i-a spus că n-are crema.
Mița însă nu știa
Crema unde se afla
S-a dus Booking și la Tanu,
Dar nu știa nici motanul.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de vară
E soare pe câmpuri și tremură zarea,
Iar vântul se plimbă prin iarba-nflorită,
De pulberea florilor plin e pe aripi;
Se leagănă-n aer, buimac de arome,
Mai scutură lin zămislirea în cale-i,
Apoi o pornește arară spre dealuri.
E satul ascuns în bogate pometuri
Și ies, din verdeață, o cumpănă-naltă
Și vârfuri rotunde de clăi aurite...
Să nu stai în casă pe-o astfel de vreme!
Ci prinde-ți mănunchiuri de maci și -albăstrele
La piept, pălărie... Pornește-o pe câmpuri...
Să vezi ce ușor ești!... Aluneci prin iarbă
Și mintea ți-e limpede, inima bună,
Și aripi de fluturi ai vrea să te-nalțe,
Spre cerul senin, îmbibat de lumină,
Să sorbi toată viața din darnica fire.
Te-neacă un dor de iubire nebună,
[...] Citește tot
poezie de George Vâlsan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de reconversie
M-apuc și eu de scris rondeluri -
Că sunt sătul de epigrame
Ce tot transformă gafe-n drame -
Și sper că n-or ieși pasteluri.
Am studiat mai multe feluri
De a mă lecui de crame...
M-apuc și eu de scris rondeluri,
Că sunt sătul de epigrame.
Din sânge-oi folosi cerneluri
Și-oi scrie-n pătimașe game:
Voi zugrăvi doar panarame -
De prin politic cu peneluri...
M-apuc și eu de scris rondeluri...!
rondel de Gigi Burlacu (mai 2014)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Părinții mei
Satul meu, oglindă vie
A ascunselor dorințe,
Mă întorc cu bucurie
La cele mai dragi ființe.
Cât or fi trudind pe-o pâine,
Închinându-se să-mi poarte
Grija zilelor de mâine
Mi-o vor duce pân' la moarte.
C-au trăit numai aici,
Privind dealul sterp și, culmea,
C-o pereche de opinci
Străbăteau, prin vise, lumea.
Lor le mulțumesc plângând,
La oraș, că-s om de fală ;
Însă duc cu mine-n gând
Tot țărâna mea natală.
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Satul meu
Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Ești un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.
Viața e grea, e și ușoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.
Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt și eu deja.
Dar tu, satul meu, veșnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr și eu voi rămânea.
poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am vândut limba română
În anul nostru centenar
Ne-am vândut limba la maghiari
Și va veni o vreme-n sate
Să învățăm maghiara frate.
În satul nostru românesc,
Mă simt străin și fără rost,
Mă plimb prin țara românească,
Harghita, Covasna să-nflorească.
Dar când văd fețele mirate,
Să am un translator... se poate...
Ca eu român în țara mea
Să nu pot cere o cafea...
Nu vreau să-nvăț limba maghiară...
Doamne mă simt străin în țară...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcinile
se scutură liliecii de parfum
în prispa cu amintiri
despre oameni veniți de la câmp...
un fluture trece prin curtea săracă
lăsând o urmă adâncă de primăvară...
se scutură liliecii de parfum
în satul acesta pierdut
unde mi-am îngropat rădăcinile...
poezie de Any Drăgoianu (2010)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!