umplut

În tăcere

N-a fost cu neputinţă. N-a fost greu.
Aseară am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai tăifăsui cu un vecin...
E drept că El tăcea. Sau, mai curând,
Iradia în fiecare gând,
În fiecare şoaptă şi impuls,
În fiecare zbatere de puls.
Doar eu grăiam. Şi iată că, treptat,
Discursul în tăcere s-a mutat,
Tăcerea s-a umplut de sens şi ţel,
Tăcerea era drumul către El.
Aşa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,
Aşa-I vorbeam: Abis lângă abis.

poezie de Eugen Dorcescu din Biblice (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu înger

O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolţeşte
Şi simt pământul cum se zvârcoleşte
C-a primăverii sevă e pornită.

Pe cer nocturn un astru licăreşte,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zăreşte.

A tinereţii vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,

În al meu suflet s-a umplut tot golul
Şi conştiinţa-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îngropat în poezii...

M-am îngropat în poezii,
În clipele de cumpănă,
Durerea să n-o pot simţi,
Versul mi-a fost lacrimă.

Şi-am umplut albele coale,
Cu tristeţi şi-amărăciuni,
Rostite de buzele-mi pale,
Precum tăcute rugăciuni.

Am rostit chiar şi blesteme,
Când sufletul mi-era păgân,
Prins în lanţurile grele,
Se lepăda de orice Stăpân.

În mine purtam poveri,
Ce atârnau ca bolovanii,
Eram sleită de puteri,
Fără rost îmi treceau anii.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumină

o lumină muşcată de fluturi
îmi cade pe gânduri,
mâinile se pierd adormite-n poală.
neimportantă e ceaţa dimineţii,
nici mirosul cafelei umplut cu iluzii,
sau minutul nemângâiat al tăcerii din frunze.

într-o strofă naufragiată
sunt azvârlită din întreg,
în rama unei pleoape ovale,
cu rochia mea croită-n albastru
unde culorile fug aprinse de emoţii.

şi-un răspuns nechemat
se aşază-n privire.
e o alegere, dintre copacii fără frunze
şi forma perisabilă a unui zâmbet risipit în vânt.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alte răspunsuri...

Frumoasă e viaţa, se poartă cu gheare,
Te zgârâie-n creştet până-n picioare,
Prin treptele ei ţi-a ales opintiri,
Lucrându-ţi din ele un sertar de-amintiri...

Un sertar ajungând să fie umplut,
Şi-atunci fără veste suflarea de lut,
Goneşte din tine cu niscaiva ghionturi
Spre alte materii, spre alte-orizonturi...

Un dor ne e totul, un dor tăinuit,
Desprins dintro turlă pe-un gând neştirbit,
O turlă a lumii, a desperării...
Bizară e viaţa cu darul uitării...

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Ţăranului român

Ţăranul rămâne omul absolut,
Icoană vie, cu mâinile crăpate;
Departe de un destin revolut,
El duce pâinea noastră-n spate.

Cu-ntregul chip circumvolut,
În suflet, cu năzuinţe, surpate,
Ţăranul rămâne omul absolut,
Icoană vie, cu mâinile crăpate.

Din ţarină, perna şi-a umplut;
De pe ea, i-au fost visele furate.
Din dragoste pentru natalul lut,
Cu toate umilinţele-ndurate,
Ţăranul rămâne omul absolut.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arme

Ai văzut tu nenorocito vreodată
sticla spartă căzută din rame
a unei icoane
a unei icoane
de moarte mirată?
Ai spart tu cu mâna ta de carne
ţeava unei puşti, a unei arme
Doamne, a unei arme?

Pahar umplut cu obuze, cu gloanţe
... al unei arme...
Nu, sigur că nu
nenorocito, făcuto din carne
Nicicând n-ai să poţi să-ţi azvârli
inima din tine
inima din mine

Nicicând, vai nicicând n-ai să le tragi
cum trase sunt în morţi
gloanţele din arme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări! ne aduceţi ofilirea... fructe prea coapte! am muşcat din carnea voastră numai atunci când setea îmi devenise de nesuportat şi când nu-i mai puteam îndura arsura. Fructe trecute! mi-aţi umplut gura cu o fadoare otrăvită şi mi-aţi tulburat adânc sufletul. - Fericit cel care, tânăr încă, a muşcat din carnea voastră tare şi a supt sucul vostru parfumat de dragoste, fără să mai aştepte... pentru ca apoi, răcorit, să alerge pe drumul unde ne vom sfârşi tristele noastre zile.

Andre Gide în Fructele pământului (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Birtul Verde (pe la orele cinci, seara)

Îmi scâlciasem ghetele, umblând
Pe bolovani, opt zile, ca un câine.
La "Birtul Verde"-n Charleroi intrând,
Cerut-am şuncă rece, unt cu pâine.

Ciolanele sub masă mi le-am pus
Şi am privit desenele naive
De pe pereţi. A fost frumos nespus,
Când fata cu privirile parşive

Şi sânii mari (n-o sperii c-un sărut
Pe asta!) mi-a adus pe-un blid de lut
Felii de şuncă, unt şi pânişoare -

(Usturoiată şunca, şi rozalbă!)
Şi mi-a umplut apoi enorma halbă
Cu-o bere ninsă de un rest de soare.

sonet de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de umplut inima

la încheietura mâinii
zăngăneşte o brăţară de aur
a cărei sclipire
îi înseninează zilele şi nopţile
deopotrivă.

toate vietăţile pământului vin
să îi treacă prin suflet.
lupii îşi găsesc puii gata născuţi,
căprioarele se leapădă de teamă,
mioarele îşi umezesc botul
în lacrimile-i niciodată plânse...

pe unde trece
iarba cade secerată
sub rijelina fustei ample
cusută cu râuri de flori
şi strânsă la brâu
de sforile ploii.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!