Poezii despre tina, pagina 21
Sonetul încercării
Mestecenii supli în coaja lor albă
Fantastici pe ocrul din toamna reală,
Se-nălță timizi spre-un cer de cerneală
Și-încet, ca o vrajă, încep să mă soarbă.
Mă bate pe umăr tăcerea solară
Iar viața arunc-o mănușă pe iarbă
În semn de stârnire în mine o grabă
De pași înainte, spre-o lume mai clară.
Mai mușc dintr-o clipă, mă târâi spre alta
E grea încercarea pe-un suflet ce arde,
Dar nu-i scena-nchisă, nici stinsă rivalta.
Oi trece mirată pe noi bulevarde
Și-oi strânge în mine cam tot, laolaltă,
Să-mi țină de cald peste iarna ce cade.
sonet de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngăduința veșnicilor fapte
La masa stelelor întinse-n cer șirag
Cântă veșnicia pe un vârf de ac,
Serafică asculți, vieții selectezi
Poezia dulce-n care mă visezi.
Coboară înflorirea-n umeri tărăboi,
Inima ascunde-un fluture vioi,
Bate din aripi în forma de statuie
Cu dragostea cea dulce și-amăruie.
Șoaptele se-ntrec să țină poezia
În vraja împlinirii cu mândria,
Zorii vieții în zodii stau deschise
Femeilor ce tăinuiesc în vise.
Tu ai cântat serafic ritmului festiv
Rotunjind misterul în diminutiv,
Cer îngăduința veșnicilor fapte:
Sădește-te în mine, zi și noapte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Ca un latron
Ca și cum aș fi din lut, lacrimile sunt din tină,
Nu sunt zile să-mi convină pe sub cerul descusut
Care brusc se hotărâse să arunce în dispreț
Visuri dragi, de mare preț, după ce le colbărise.
Tot pământu-l înconjor, hărțuit ca un latron,
Navigând pe Archeron, juruind că n-am să mor,
Fiindcă tot mai sunt datoare să sfârșesc ce-am început,
Să câștig ce am pierdut printr-o grea înfierare.
Nu mai sunt nici nopți nici zile, doar cuvinte în potop,
Precum caii în galop zdrobind pietrele ostile,
Văd păduri, nu văd lăstari, cum aleargă înspumați
Cu ambrozii parfumați, către noi, doi solitari.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un latron
Ca și cum aș fi din lut, lacrimile sunt din tină,
Nu sunt zile să-mi convină pe sub cerul descusut
Care brusc se hotărâse să arunce în dispreț
Visuri dragi, de mare preț, după ce le colbărise.
Tot pământu-l înconjor, hărțuit ca un latron,
Navigând pe Archeron, juruind că n-am să mor,
Fiindcă tot mai sunt datoare să sfârșesc ce-am început,
Să câștig ce am pierdut printr-o grea înfierare.
Nu mai sunt nici nopți, nici zile; doar cuvinte în potop,
Precum caii în galop zdrobind pietrele ostile,
Cum aleargă înspumați, văd păduri, nu văd lăstari,
Înspre noi, doi solitari, în ambrozii parfumați.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Suntem bogații marii sărăcii,
Plângem cu sânge printre lacrimi
Viața dură-a propriilor copii
Ce-au viitorul încercat de patimi.
Împovărați suntem până în oase,
Citim poeme în durerea țării
Când inima copiilor se coase
Cu întinate sferele-ncercării.
Flutură în noi mânia întărită
De mâna mamei care stă întinsă,
Spre geana țării mult dorită,
De-a fi în tină pururi ne-nvinsă.
Curg lacrimi peste sărăcia noastră
Și vor mai curge-n ochii de copii,
Veniți români, în marea mea albastră,
Să ne spălăm de-amare blasfemii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru arbore genetic (sonet)
RUGĂ PENTRU ARBORE GENETIC
(sonet eroilor războiului)
Trimite, Doamne, Lumina divină,
Din făclia Învierii desprinsă,
De spirit viclean să nu fie stinsă
Prin noaptea minții, când moartea domină.
Mai lasă poarta Raiului deschisă,
Pacea pe Pământ din el să revină
Pe timp de război și în veci să țină,
Cât flacăra vieții este aprinsă.
Spulberă perdea de cenușă ninsă,
Când de sub ea strigă obștea creștină,
De focul armat a nu fi cuprinsă.
Te rog, revigorează rădăcină
Mistuită de fiara neînvinsă,
Ramul de neam mai falnic să devină.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine/ Editura Libris * Creator (2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești Cupidon?!... Sau cine ești?!...
Sunt val de mare învolburată,
Sunt spuma mării neîntinată,
Cu învăluiri de brațe reci
Te-aduc spre țărm să nu te îneci!
Te spăl de tină, de păcate
Și de iubiri abandonate,
Te spăl de doruri, de ispite
Și de iubiri neîmplinite...
Trecutul îți îmbrac în giulgiu
Și te salvez din naufragiu
Iar zorii zilei care vine
Ți-i dau lumină pentru tine!
Tu mă cuprinzi sub clar de lună
Și cu săgeți îmi cânți pe strună,
În spuma mării te-nvelești...
Ești Cupidon?!... Sau cine ești?!...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuturi
Clopotul vestește, nu-i zi de sărbătoare,
Sufletul meu acum se-nalță-n zare;
Îngerii de brațe mă duc, acolo să mă țină,
În lacrimi covârșitoare ai mei plâng și suspină.
V-am îmbrăcat în răni și neputința
Dumerind că vă va fi dor de a mea ființă.
Cu cicatrici pe trup, cu vene sângerând,
Eu mă înalț la cer... gândind, imaginând...
Că într-o altă viață a greului popor
Nu va mai fi nevoie ca eu să mă omor,
Nu va mai fi nevoie ca tu să faci mult rău,
Fiindcă-ți vei da seama că e poporul tău.
O viață am și o reneg! O fac doar pentru tine,
Că ție nici nu-ți pasă, nu te gândești la mine.
[...] Citește tot
poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuturi
Clopotul vestește, nu-i zi de sărbătoare,
Sufletul meu acum se-nalță-n zare;
Îngerii de brațe mă duc, acolo să mă țină,
În lacrimi covârșitoare ai mei plâng și suspină.
V-am îmbrăcat în răni și neputință
Știind că vă va fi dor de a mea ființă.
Cu cicatrici pe trup, cu vene sângerând,
Eu mă înalț la cer... gândind, imaginând...
Că într-o altă viață a greului popor
Nu va mai fi nevoie ca eu să mă omor,
Nu v-a mai fi nevoie ca tu să faci mult rău,
Fiindcă-ți vei da seama că e poporul tău.
O viață am și o reneg! O fac doar pentru tine,
Dar ție nici nu-ți pasă, nu te gândești la mine.
Am numit-o "ÎNCEPUTURI" ca tu să înțelegi
Că viața fără mine ești liber s-o petreci.
poezie de Maria Doltu (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Doltu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
În părul tău de frunze am prins un trandafir
să țină loc de suflu când nu mă regăsești,
chiar de mă cauți seara în pagini de povești,
sorbind dintr-o privire ca dintr-un vechi potir.
Nu mai privi în sus, căci gâtul tău mă doare,
și-mi vor fi aripile adânc înfipte-n noi
ca un răsad de aur sau ca un greu altoi
cu vocea-mi ce prin tine pălește muritoare.
Finalul poate azi sau poate mâine-și cere
dreptul suprem asupra tuturor, de viață,
dar n-am să te mai văd, pe cer senin, la față,
ci noaptea-mi va pătrunde în joc de emisfere.
O flacără se-apleacă de-atâta vânt și ploi
ce ne îngroapă, seara, în litere prin aer;
pustiului i-am pus pe umeri un giuvaer
să nu ne plece trupul prin oase și noroi.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la