splendoare

Rugăciunile Naturii

Oricare răsărit şi-orice apus de soare,
Dar mai cu seamă cele mai pline de splendoare,
Sunt rugăciuni pe care Natura, iar şi iară,
Le face dimineaţa şi-n amurgiri de seară...
Aşa se roagă zilnic, de mii de ani, mereu,
Precum tot Universul - şi-s rugi la Dumnezeu!

Spre cer se-nalţă raze, braţe de foc divine -
Blagosloviri măreţe, de sanctitate pline.
Priveşte-le şi uită de-a grijilor rugină,
Şi-ai să auzi din ele o muzică divină
Care, de-o chemi, coboară cu dulcele-i şuvoi
Şi se revarsă-n valuri de pace peste noi...

Putea-vom, drept urmare, ca sufletele noastre
Să soarbă energia din Soare şi din astre.
O primăvară nouă devine orice oră,
Căci peste fiecare coboară-o auroră!
Jur-împrejur, Natura, cu ale ei poteci,
E ca o fiinţă vie - şi-aşa se roagă-n veci!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc

Te pierd pentru-o secundă, cât pleoapele-mi clipesc.
Te rătăcesc în gânduri, doar să te regăsesc.
Şi-n ăst răstimp, iubito, pe iris ţi-odihneşti
A trupului splendoare şi pletele-ngereşti.
Rămas-am treaz în noapte ca trupul să-ţi dezmierd,
De teamă că în somnu-mi putea-voi să te pierd.
Ajuns-am să mă sperii de-al nopţii fiu, Morfeu.
De-n labirint de vise tu pieri, mă pierd şi eu.
În Cerber m-aş preface, pândind la căpătâi;
Când ochii-i vei deschide, să fiu eu cel dintâi,
Pe care-ţi laşi privirea să lenevească-n zori,
Să simt până-n străfunduri ai dragostei fiori.
Te pierd pentru-o clipită, doar să te regăsesc,
Ursita mea mireasă, cu chip dumnezeiesc.
Ţi-s ochii rupţi din stele, ţi-e gura rod în pârg.
Mă laşi, sau voi fi furul ce o sărut cu sârg?!
Să dăm urmare firii! Tu, cea de zei sortită,
Mă-nvaţă alfabetul iubirii şi-n sanscrită!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia rămâne mereu spontană şi, surprinzătoare, pentru cei care demult au depăşit-o...

Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, fiinţă blestemată,
Că îşi scoate nici când nu te-aştepţi varani, pume, şacali, hiene,
Veninoşi şerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioţi, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni...
Popor de contorsionişti, cameleonic în ambiţii,
În masa sa amorf şi stoic, arar punându-şi din condiţii,
Rău răbdător, lăsându-şi seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân' la pieire aproape, pân', până a-l crede "dus", că moare...

Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Cuvinte straniu aşezate
-În metaforă sau explicite-
Creând memoriei ispite
În alb, sau rime preferate.

Sunt muzica unui sonet
-Precum sonata-ncântătoare-
Redând auzului splendoare
De formă, pe un fond discret.

Accentu-l pun în prozodie
La semnul precis de baghetă
-De-un dirijor- ce-n vis cochetă
Cu muza-n ritm de poezie.

În salt fragil pe portativ,
Sunt nota-n gamă de-alfabet;
Cum gustul finului şerbet,
Făcând din fad, plat,.. emotiv.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socul

La margine de drum stă socul înflorit,
cu sfintele-i corole-ntoarse către soare,
rămân în faţa lui privind înmărmurit
tăcerea adunată-n tainica-i splendoare.

Parcă-aş privi, uimit, în ochi unui zeu,
venit acum, la început de primăvară,
din spectrul nemurit al unui curcubeu
întins pe-o margine de cer întâia oară.

Divine armonii în inimă îmi lasă,
iar în văzduh răsună ode de-nviere,
pe când apusul, sub cortina-i trasă,
adună razele desprinse din tăcere.

Se lasă înserarea-n marginea de drum,
pe boltă se aprind celeste felinare,
tu ştii că am veni din depărtări acum
să regăsim, din nou, dorita împăcare.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire din iubire (Şi tot ce-am vrut a fost...)

Şi tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în braţe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfinţit.

Şi tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit şi am căzut oftând.

Şi tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubeşti... să simţi şi să-ţi doreşti,
Să urci în dragoste munţii şi coline,
Să fii ce-am vrut şi să mă împlineşti.

Uitând de dăruire şi splendoare,
Tu ai uitat să mă iubeşti... încet...
Ai ignorat şi inima ce moare,
Şi ruga lăcrimându-mi în verset.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenului Murgu Mihai (din Centrul de dializă Fresenius NephroCare Constanţa)

Am venit iar la Constanţa
să-mi petrec cu drag vacanţa,
să mă bucur de splendoare,
de briza mării şi soare,
să văd locuri străbătute
şi personae cunoscute,
prietenul drag, fireşte,
Mihai Murgu se numeşte,
ne-am cunoscut astă vară
şi ne-am vorbit prima oară,
dar aşa mult ne-am plăcut,
de când lumea n-am văzut,
iară cartea mea dintâi
a pus-o la căpătâi,
versurile de-nceput
tare mult i-au mai plăcut,
m-a rugat de mai compun
pe Facebook să i le pun
să poată să le citească,
cu drag să le urmărească,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arlechinada a doua

mă certam cu draga
treaba mea care
de la inel
de la inelul cu cheile lui Sf. Petru
de la scorburi şi răsuciri
arlechineşti – ce ştiţi voi
vi se pare că aici trăiesc
într-o totală implacabilă euforie
năclăit în poezie până peste cap
că plutesc amplu...
într-o mistică splendoare şi
balegă – caii verzi, da
caii verzi îi ţin precum ţiganii, în casă
doar că
le-am pus pampărşi dealtfel
ca şi muzelor... ca şi speranţei
să nu se mai smârcâie pe unde apucă
drago
nu voiam să ştii
dar inelul

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implacabilul veac...

Iubite,
Va fugi veacul acesta implacabil cu noi,
Descumpănitor, îşi linge rănile lumeşti,
Plângând, ne înmormântăm sentimentele
Şi visele moarte în faşă, răstignite în doi,
Ni s-au amestecat sensurile vieţii datoare,
Ni s-au clătinat principiile, sensul lui doi
Câteva relicve de lumină ne-au recompus pe noi,
Doi nebuni frumoşi ademeniţi de lanţurile dragostei,
Cu partea ei de iluzie, de podoabă, de părelnic
Am reînvăţat zborul opintit, durerile aproapelui,
Cântecul cărnii jinduitoare, formele iubirii
Frăgezimea irişilor înnebuniţi de splendoare
Limba ta înflorită de cuvinte şerpuitoare
Crescându-ne aripile, ne lovise muţenia pe amândoi
Lucrurile din jurul nostru, iubite, cu noi umblau
Adâncurile invizibile ale sufletelor dănţuiau
Ochii tăi de înger-paznic mă adulmecau
Sporind mereu în stări de suflet schimbătoare
Şi veacul acesta fugea, fugea cu noi,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Fire de aur din soare coboară
E cerul albastru şi câmpu-nverzit
Pe aripi de fluturi zefirul zboară
La viaţă şi dragoste totu-i trezit.

Amurguri sublime cum încă n-au fost
Pline de visuri, dorinţe şi-avânt
E totul crearea divinului rost
Nopţi frumoase de basm, poeme şi cânt.

În adieri sunt şoapte
Pe cer sunt mii de stele
Ce tremură în noapte
Ca dorurile mele.

În freamăte duioase
S-ascunde taina firii
Şi-n răscoliri sfioase
Dă mugurul iubirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!