sfarsit de toamna

Iaca-i toamnă

Tu nu vezi că număr din doi în doi un singur
Dumnezeu? Te salut iubită toamnă!
Bărcile se căsătoresc pe lacul secat.
Copacii la nudişti au plecat!
Tu nu vezi cum număr frunze
eu
nimic înspre nimic
cum învaţă foişorul să stea liber
venetic...
peste paşi mergând trăire?
Te salut iubită toamnă!
Chiar de-n doi în doi te număr
tu tot singură te vrei
doar o frunză numărată
ce foşneşte pe alei
Dumnezeu uscând pe umăr
printre umbre ce-au căzut
număr frunzele şi iată
toamnă...
pot să te salut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita

o toamna lunga se arata
prin geamul spart de
vantul furios
tu Doamne azi imi intri in casa
si ma privesti prietenos
nu-s Doamne vrednica
de tine
si vizita se face intre ruine
mi-e sufletul ca un castel surpat
prin care toamna a umblat
smulgand din frunze
ravasind
izbind in usa
tropaind
eu doar pe tine azi te vreau
din prag de toamna Doamne
sa te iau
sa te primesc in inima deschisa
in care toamna a intins
covor de frunze ruginii

[...] Citeşte tot

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Păşesc, ca de fum, prin toamna de ceaţă,
Strivind în străfunduri un geamăt durut;
Dar am dat cu câteva lacrimi pe faţă
Şi m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

E ultima oară când vorba ta doare
- Minciuna ta-i tristă, îmbrăcată-n şoptit –
Zadarnic mă strigi, în glas cu mirare,
De parcă n-ai crede că totu-i sfârşit.

Atâtea reproşuri şi atâtea cuvinte,
Dar poate niciunul dintre noi n-a iubit...
Privirea mea-i goală, privirea ta minte –
Şi toate-s ca naiba în amurgul cernit.

În toamna pâcloasă, vei plânge o vreme,
Cu aspre litanii mă vei prohodi,
Şopti-vei alinturi, striga-vei blesteme –
Da-n braţe străine, apoi, vei fugi.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate de toamnă-iarnă

Gura ţi-e flămândă, plăpândă, gemândă,
Frunza e caducă, uitucă, năucă,
Toamna e bogată, ciudată, mirată,
Iarna mai aşteaptă, deşteaptă, nedreaptă...

poezie de Marius Robu (29 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

E toamná in viată, in noi
E toamná pe carare,
Afara plang a nevoi
Doi puisori de floare.

La geam canta vantul,
Toamna este tristá
In buzunar la mine
A ruginit o batista.

O toamna e si viata
Caci moare agale
In fiecare dimineata
Rasaritul de soare.

Iarasi ploi, iarasi frig,
Vantul e profetul
Omul pare acum mic
Si supárat bietul.

[...] Citeşte tot

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna gri ...

Copacii-s palide fantome
În toamna gri, cu chipul slut,
Când frunzele-nturnate-n lut
Ţes noi covoare policrome.

Umbrele-au înghiţit tăcerea,
În pântec icnetul s-a frânt
Şi amorţite sub pământ,
Din seva lui îşi trag puterea.

Stafii de ceaţă-n noaptea oarbă
Au răscolit până-n adânc,
În tropot, rătăcind prin iarbă

Cu braţe-nfipte în oblânc,
Până le râse iarna-n barbă,
Alungând toamna ca pe-un ţânc.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă, iată!

Copacii-s dezbrăcaţi de frunze...
Dantele arămii, în zare
Se unduiesc. Şi stau ascunse
În nori, petalele de soare.

De-o vreme plouă mocăneşte,
Cum spun bătrânii... Şi e frig!
Prin şerpuielnice ferestre,
Privesc născându-se alt chip.

Un anotimp ridat... Pomada
De brumă l-a îmbătrânit.
De vÎnt, iar scârţâie portiţa
Şi-n sobă focul s-a-nteţit.

S-a-ntunecat, deşi-i devreme...
Tristeţea-n valuri se coboară
Şi ploaia-n valuri reci îşi cerne
Putrede umbre de aramă.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpe pe dealuri

şi totuşi a fost vară fierbinte
a fost vară cândva
nu ştiu dacă ieri s-a sfârşit
sau acum două veacuri
ţin minte doar
că amurgul se despletea

nu ştiu dacă am murit atunci
sau în flăcări
a fost o iubire cândva
toamna se-nvârtea ca o vulpe
pe dealuri
şi-o pădure se înroşea

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!