ramuri

Ar fi fost de ajuns

ramuri de copaci în cădere
mâini singuratice se caută
degetele lor
mai visează câteva clipe piane clandestine în cuiburi

în palma tăietorului ar fi fost de ajuns
un fir din cenuşa rădăcinilor ori o frunză zdrenţuită de omizi
poate aşa dacă s-ar fi întâmplat
ar fi fost simţită înlemnirea dintre marginile unui sicriu

tăietorul scuipă în propriile palme
copiii cântă o brad frumos
cineva atinge cu tâmpla
tristeţea unei frunze lipite de ploi pe o piatră

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb pe alb

Scriu cu alb pe alb
Deşi ştiu că nimeni
Nu va putea să citească,
Nici chiar eu,
După ce voi fi uitat ce am scris.
Binele este întotdeauna
Greu de înţeles –
E mai uşor să accepţi un eres
În paradis
Decât o jertfă benevolă omenească.

Mă încăpăţânez
Să scriu alb pe alb
Deşi mi se spune
Să folosesc cel puţin
Litere cu sclipici,
Când desenez ramuri de măslin
Sau fapte bune
Plictisitoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana din Orologiul fără ore (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul VI

E de pe-aici? Nu; două-i sunt hramuri.
Întinsa lui fire, bogat s-a-mplinit. –
Îndoaie dibaci ale sălciei ramuri,
cine-n străfund rădăcini a ghicit...

Noaptea, pe masă să nu-întârzie
pâine sau lapte: pe morţi îi îmbie! –
Amestecă vraciul aflat pe-aproape,
sub milostivile-i pleoape,

şi pe toate cele văzute le drege,
vrăjite-n ţărână şi fum de vergea,
aievea să-i fie vedenia, lege!

Nimic nu-i poate icoana strâmba,
în iatac ori mormânt s-o-mpresoare,
preaslăvind inele, paftale, ulcioare.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

pe drumul spre casă
inima-mi bate...
pe-o uliţă-i mama
si-un foc care arde!

fereastra-i deschisă
poarta e veche
lar gardul se-nclină
cu gând să m-aştepte!

ograda-i curată
sub ramuri de prun
curcanul se-nfoaie
se pierde-n Crăciun!

purcelul in paie
se-ascunde cât poate
mielul suspină
-nu-mi pare dreptate!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă

Luptăm pentru viaţă cu viaţa
Şi lupta ne pare mai grea,
Ne-nvăluie noaptea şi ceaţa...
Suspansul ne va alunga...

În peşteri şi văi lunecoase,
Un suflet la umbră de cruci,
În patimi de faptele noastre,
Străini, pe-ale cerului lunci.

Acolo, la loc de odihnă,
Cătând deseori închinare,
Pe-altare de flori şi lumină,
Călcăm pe a tâmplei ninsoare.

Ne este un imn de iertare
Lumina din ramuri de mirt,
Căci nu vom mai ştii că se moare
Din minus spre plus infinit...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a aprins zarea?!

Nori de plumb greoi, mâinile şi-au dat,
Pe fruntea de cer trist şi-ngândurat.
Fulgerele-adânc îşi înfig în lut,
Rădăcini de foc cum n-am mai văzut.
Vântul se înalţă cu-aripi de hulub,
Veştedele frunze ridicând la cub
Şi zadarnic ramuri i se-mpotrivesc,
După straiul verde şi pierdut tânjesc.
Tunete pribege răcnesc speriate-
Răguşite glasuri îşi dreg, asudate.
Doar umbre de arbori îndreaptă spinarea,
Încercând să afle cine-a aprins zarea?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Pe ramuri verzi
picur albastru
din bucăţi de oglindă.
Ochii mei de sticlă
văd unduirea firelor de iarbă
şi-mi desenează
modele vii,
perfect geometrice
pe-un disc albastru.
Lumina ce-mi cade în poală,
călduţă,
se-mparte-n atingeri de verde
şi sunete de-albastru
şi-mi lasă un vid de culoare
pe care să-l acopăr
cu gânduri,
nici verzi, nici albastre,
ci de un galben mat
ca de-o suflare stinsă.
Verde crud,

[...] Citeşte tot

poezie de Anca Adriana Arbune
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Splendori în castani

castanii-şi proiectează florile spre cer
cu rafinament cu multă elegantă
zâmbesc fericiţi că au răzbit prin ger
că au în rădăcina eroică substanţă.

fiecare floare parcă-i o făclie
aprinsă de lumina de la Înviere
minune divină din cânt de ciocârlie
extinsă în azur fără bariere.

măreţii sub soare oglindite în lac
vântul le adie în ramuri de speranţă
în frunziş răcoros cântă un pitpalac
păsări şi copaci fac mândră alianţă.

candelabre aprinse la picioarele Tale
Doamne ne vorbeşti prin minuni vegetale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţele înfipte

în pomii cu ramuri pline de dozatoare
care dau lapte - o şuviţă mlădie
cu tulpina în vânt - deşiră trupuri putrezite
vioara cu urechea ruptă a fost pusă
în talgerul balanţei lăsat pe seama
misterului de neelucidat fără calcule

balanţele scutură braţele care ridică
greutăţi din amintiri amare seara
renunţ la scris pentru un milion
de săruturi de ajuns de vii şi inoxidabile

balanţele blocate în grămada de hârtie
scrisă de păpuşile magistral ciopârţite
de ecologiştii rupţi de realitatea virtuală

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul codrilor ce mor

Sub drujbe, fierăstrău, topor,
Cad codrii seceraţi, pe rând
Şi-mi zic, străfulgerat de-un gând:
- Românul nu-i fratele lor!

Eu de durere mă-nfior,
Că păsări n-or mai fi cântând.
Sub drujbe, fierăstrău, topor
Cad codrii seceraţi, pe rând.

Înfrânţi, îşi pleacă fruntea lor,
În lacrimi, frunze vezi curgând,
Ramuri cu-amarnic glas strigând,
Cer în cădere ajutor,
Sub drujbe, fierăstrău, topor.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!