propria categorie:mama si copilul / pentru parinti

Este mai bine ca cineva să-şi facă propria datorie, oricât de greşit ar face-o, decât să urmeze datoria altuia, oricât de bine ar fi făcut lucrul acesta. Cine îşi face propria datorie aşa cum îi relevă propria sa natură, nu păcătuieşte niciodată.

citat din Lao Tse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul să nu ştie nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi să nu înveţe ştiinţa, ci s-o descopere.

citat clasic din A.S. Makarenko
Adăugat de andreea cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul, în utilizarea influenţelor care au acţionat asupra lui atât din partea propriului corp cât şi din mediul extern, depinde mai mult sau mai puţin atât de propria sa capacitate creatoare cât şi de capacitatea sa de a ghici o cale.

citat din Alfred Adler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, nu sunt fericit şi probabil că n-am să fiu niciodată. Ăsta-i adevărul! Există şi oameni inapţi de a gusta fericirea. Pentru ei aceasta fericire nu-i decât un cuvânt rece, înscris în dicţionar la litera cuvenită. Incontestabil că eu fac parte din această categorie.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericirea pentru unii e implinirea in destin pe orice cale ar fi ., in iubire sau alceva

Un copil sexualizat îşi pierde copilăria. Copilăria este prin definiţie o zonă în care copilul poate creşte şi se poate juca... Copilăria este asexuală. Iar familia are nevoie de o zonă nesexualizată. Sexul are loc între părinţi şi nicăieri altundeva în familie. Dacă această regulă cade, cade şi copilăria.

Gabriele Kuby în interviu (noiembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete, copil orfan

Mă simt copilul nopţilor stângace,
Cu trup golaş în friguri nesfârşite,
Cu tălpi zdrelite, de sânge năclăite,
Sub veri ce mor când timpul, ore, toarce.

Şi sunt copilul lepădat pe lume,
Al nimănui, de nu-mi cunosc nici gena,
Iar lumea cască gura ca balena
Să mă înghită... mulţi să mă sugrume...

Mă simt orfan gustând pelinuri crude,
Şi sorb amar din poale de izvoare,
Prin toamne reci când frunza-n jale moare;
Şi le zâmbesc crezând că îmi sunt rude.

Am umeri goi - nu să arăt povara
Pe care-o duc prin râs de uragane -

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublimul este o categorie, o valoare ce depăşeşte sfera esteticului.

Nicolae Balotă în Despre pasiuni
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj...

Am un drapel, un simbol, o legendă,
Eu, unul, nu-mi dau glia in arendă...
Acelora ce-şi vând şi propria mamă,
De aş putea, le-aş frige o amendă
Prin care să-i conving să-şi facă samă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mamă (vezi şi maternitate)

Mama este

Mama este raiul ce ades suspină,
Lacrima-i curată e prosop de vină,
Mama este cerul cu steluţe dalbe,
Înger de lumină gândurilor toate.

Mama este chipul zorilor albaştri,
Ce la cap veghează visul printre aştri,
Mama e culoarea cerului senin,
Miere-n supărare - veacuri de pelin.

Mama este viaţa fremătând în palme,
Dorul şi iubirea-n lumile de cazne,
Mama este setea ce tăcut se-adapă,
Liniştii de prunc - nesfârşită apă.

Mama este soare, chipul de lumină
Ce ne intră-n suflet şi nu are vină,
Mama este câmpul plin de verde iarbă,
Mama este neaua serilor de iarnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

taree chiar mi-a placut pt ca mama merita totul, iar aceasta poezie cuprinde toate multumirile de care o mama are [...] | Citeşte tot comentariul

Dor de părinţi

Când am deschis privirea pentru întâia dată
Se-nfiripa iubirea de mamă şi de tată,
Se furişase-n suflet plăpândă şi curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de casa-n care treceam peste necaz,
În cuiul din perete ardea lampa cu gaz,
Se frământase coca să crească în covată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de curtea-n care ne fascinase jocul,
Mi-ardeau obrajii rumeni, se-mbujorau ca focul,
De geamul casei care-l spărsesem cu o piatră,
Mi-e dor de-o palmă, mamă, mi-e dor de-o palmă, tată.

De fraţii mei de-acasă îmi este-aşa de dor,
Când mama scotea pâinea fierbinte din cuptor
Şi-o aşeza pe masă la toţi să ne-o împartă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!