Poezii despre poame de toamna, pagina 21
Toamna copiilor
Când vine toamna la țară
Ies copii pe ulicioară.
Cu frunzele-n dans se prind
Și aleargă după timp.
Zeul Cronos îi veghează,
Toamna îi îmbrățișează,
Le așterne din flori multe
Covor pe care să zburde.
Până coboară din munte
Iarna cu stele mărunte,
Culoarea galben-aurie
Le face altă bucurie.
Le pune-n spate ghiozdanul
Cu mate și-abecedarul,
Iar când sună clopoțelul
Merg la școală... cu cățelul.
poezie de Dumitru Delcă (17 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamna
Stă dorul meu și peste geam se uită;
Și-al tău privește peste geam...
Dar eu mă uit afară, tu 'năuntru
Ca-n orice toamnă-n fiecare an.
În ochii tăi văd aierul cum trece
C-o frunză smulsă de pe ram,
Și lacrimi cad, și plouă pe-ndelete
Așa e, toamnă, -n fiecare an.
Și eu, și tu având aceeași soartă
Ne întâlnim la geamul stătător,
Când tu te treci afară, eu 'năuntru
Și ne unește chipul muritor.
Chișinău 27 septembrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (27 septembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
toamnă crudă și nervoasă,
răcoroasă și cețoasă,
vii din nou cu frunze moarte,
să ne chemi în școli, departe...
de acum o să reînvii
și-o să ții bine mersi,
până când oi obosi,
să omori atâtea vii...
poezie de Alexandru Simion (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de toamnă
Toamna a-început să pună
geană peste geană.
Tuturor vrea să ne spună
că se lasă iarnă.
Obosită, odihnește
pânâ-n anul următor,
Când revine și vestește
că va fi mai roditor.
poezie de Dumitru Delcă (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna si atat
Gandurile
mi-alergau
spre cea din urma bruma.
Intins-am mainile
spre asfintit
dar...
tacere!
Toamna si atat..
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina de calcul
Cineva îmi transformă inima
într-o mașină de calcul - de
pildă vrea să afle cât fac
un ciocan pneumatic plus
o melancolie de toamnă - apasă
pe clapele ei și sângele meu
începe să zuruie - semn
că un ciocan pneumatic plus
o melancolie de toamnă nu fac
nimic - încearcă atunci invers:
o melancolie pneumatică plus
un ciocan de toamnă... dar
sângele meu sună iarăși metalic
și rezultatul e același.
Ce nevoie ai tu,
întreb cu sfială,
de mașina de calcul?
poezie de Lucian Valea din Groapa cu lei (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, doamnă
E tristă toamnă și e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înșii să-mi poftesc
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite
Și se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
[...] Citește tot
cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie într-un vers
Toamna
Vântul suflă și-un strai de frunze acoperă totul.
Octombrie
Furtuna rupe și-ultima frunză de vie.
Toamna târzie
Prima brumă atinge trandafirul rămas.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna timpurie
frunze cad pe așternuturi reci,
și plopii își plâng soarta
toamna a sosit cu pași marunți
să ne distruga șansa,
zile grele vor urma,
dar noi nu-ntoarcem spatele,
căci singuri ne înviorăm,
să trecem peste toate
ziua asta se suprimă,
intrăm devreme-n casă,
gândim năuci în negrul serii,
gândim că nu ne lasă...
toamna asta timpurie,
se va termina vreodată?
să ne lase amintire
clipele fără speranță.
poezie de Alexandru Simion (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna vieții
suflet candriu în toamna vieții
străbați cu gândul lumea întreagă
nu-ți pasă că-s ridati pomeții
nu-ți pasă c-ai pierdut din vlagă.
cu dragostea topeșți nămeții
și cu poeții stai de șagă
suflet candriu în toamna vieții
străbați cu gândul lumea întreagă.
lumini și umbre pictează pereții
armonia-n lume îți este dragă
zborul și cântul imitând sticleții
stele mi le-au dat să mă atragă.
suflet candriu în toamna vieții
străbați cu visul lumea întreagă.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!