pentru cine bat clopotele

Primăvara, horesc toate petalele

Îmi pare că, sub pom,
nu sub măr,
îl găsisem pe Dumnezeu, era plâns, hainele curgeau de pe El,
avea muguri străini, pe la sprâncene, era mugure de salcă şi trist,
în blândeţea Lui, molcom, cu sandalele rupte, încercând să nu spuie,
aşa s-a îndepărtat.
Ce faci cu primăverile, Doamne, Domnul meu? l-am întrebat
unde pleci, Doamne? primăvara, horesc pentru Tine toate petalele
de ce îţi iei, de la mine, ştergarele, şi Te duci, cu ele, departe?
Îmi pare că, în clopotniţă, se auzeau clopotele care erau mânate de soare şi vânt,
eu nu vând;
se auzeau miei behăind, mugeau, parcă, animalele,
în loc de clopotele
care nu se
tânguiseră
încă
pentru El.
Era devreme, şi am ştiut, atunci, că se apropia Paştele.
Unde te duci, Domnul meu, pe ce Cruce? Lasă
Crucile Tale în pace, şi mănâncă de la mine din ştergar, şi bea apă,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rupe plămânul

mă rupe plămânul
ar trebui să nu mai fumez
pentru ce? pentru cine?
mai degrabă o fac pentru mama care ţine la mine
eu nu...
eu nu mai
nu mai are rost să depun efort.

poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de seară

Vine o vreme
Când vom plăti
Pentru fiecare iluzie,
Când eu şi cu tine vom fi izgoniţi
Ca nişte fiinţe pe care nu mai vrei să la ştii
Prin deşertul încins
Al nimicului.
Vom fi legaţi la ochi -
Şi ne vom căuta unii pe alţii
Şi ne vom sili să spunem
Că ne vedem
Alergând cu picioarele goale
În palate de marmoră -
Nu se ştie
Cine pe cine mănâncă de foame
Si sătulul se preface
Că doarme.

poezie clasică de Eugenia Miulescu din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult...

Incerc sa ascult cum creste iarba,
Ascult cum canta pasarile,
Ascult muzica de afara.
Ascult clopotele care rasuna,
Incerc sa ascult cum zboara un fluture,
Dar nu ascult ce spui Tu...

poezie de Andreea Brigitte Erdei (8 aprilie 2009)
Adăugat de Andreea Brigitte Erdei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii

eu bat la uşa ta din nou
şi-n inimă îmi urlă lupii

te vreau flămând
şi bat mereu
la poarta-ţi grea din suflet

nu-ntrebi nimic
nu zici nimic
dar ştiu că eşti acolo
râzând că plângi
tot aşteptând
să-ţi înţelegi destinul

mi-a mai rămas un lup
în piept
şi te mai strig o dată
cuvintele se sparg de cer
n-am să-ţi mai cer nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu, moarte?

Cine eşti tu, moarte?
Ceva sau cineva?
Tu bagi doar frică-n oameni,
Ce încerci să faci?

Lasă-ţi coasa cea ciudată şi mantia cea grea,
Mai ia o scurta pauză, draga mea.
Cine eşti tu, moarte?
O persoană bătrână, cu faţa veştejită,
Ce taie firul vieţii, şi cel al frumuseţii.

Cine eşti tu, moarte?
Şi ce încerci să faci?
Un singur lucru îţi zic,
Eşti o proasta. Da.

poezie de Alin Florin (17 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit timpul ca tatăl tău să plece

A venit timpul ca tatăl tău să plece,
Acum când Domnul ce-a semănat, culege;
Uşa veşniciei s-a deschis azi larg
Să-l lase să treacă dincolo de prag.

Cine suntem noi să hotărâm
Când să plecăm de aici, spre ce tărâm?
Nu nouă ne–a fost dat să ştim
Pe cine să pierdem, pe cine să iubim.

Înainte să ai pleoapele de lacrimi ude,
Şopteşte-i la ureche, cât încă te aude,
"Adio, iubite tată, acum când pleci departe,
Adio, pentru toată dragostea de care-am avut parte."

poezie de Derek Dobson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzică de vis!

Cu trupul verde-cenuşiu
şi margini tivite
cu lacrimi mărunte,
vaiete de-aramă
spre cerul pustiu,
sunt picături de sunete,
cernute...
Conceput din măruntaiele
pământului,
spiritele rele de mult
ar fi învins,
ceva se schimbă-n inima
omului pierdut,
cântările divine
în zori de zi,
a muzicii de vis!
Chemarea e stridentă
şi cere îndurare,
clopotele alternând
trist tânguitor,

[...] Citeşte tot

poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goţii

Cine a mâncat carne de sub şa
Va mai mânca,
O, goţilor, goţilor sălbatici!

Cine a băut din tidvă de om
Va mai bea,
O, goţilor, goţilor sălbatici!

Cine a tras cu arcul în inima mea
Va mai trăgea,
O, goţilor, goţilor sălbatici.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră matinală

Oră matinală
aripile-mi cresc
gânduri dau năvală
in şuvoi firesc

Noaptea jumătate
robul lui Morfeu
când se bat armate,
pentru leşul meu

Cealaltă, de vise
care mi le prad
şi când, pare-mi-se
că adun şi scad,

Bat tobele garda
un domeniu umblu-l
sunt legat cu zgarda
de pământ, ca plumbul

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!