padurea freamata

Pădurea este o podoabă a naturii; ea reprezintă viaţă şi bogăţie şi prin toate calităţile ei merită să fie cunoscută, curăţată şi îngrijită.

citat din Mihai A. Ionescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele Crucii

Fiinţa noastră geme, înveşmântată în Sângele Crucii,
Astăzi, încă, mai curge pe lemnul suferinţii,
Aburul cald şi mirosul de mir mă înfioară,
Îngerii cântă glorioşi pe corzile inimii-vioară,
Puternic, în turnul ei alb, un clopot se tânguie,
Curg lacrimi din cer, freamătă trupul de gutuie.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti apogeu şi preludiu. Atingeri care freamătă, urlă din adâncuri de sine însetat de linişte orgasmică. Ştiu când mă implori să mă opresc şi să continui. Fără cuvinte! Eşti cine vreau să fii, privindu-te într-o fărâmă de albastru senin. Nu spune nimic. Nu risca să te asemeni cu oricine, fără esenţă.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai buni politicieni aleşi de popor provin din Teleorman, numit de turci Pădurea Nebună.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibil epitaf pentru o inovaţie

Geaba cercetezi pădurea
De inscripţii funerare,
Răposata zace-aiurea
Îngropată în dosare.

epitaf epigramatic de Mihu Dragomir din Studii şi eseuri despre epigramă (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăietorul de lemne are toate premizele de a deveni călău: numai că în faţa lui are pădurea de fagi, nu jungla de oameni.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe trecută

Frumoas-ai fost pădurea mea
Dar, împărţită-n loturi,
Azi nu mai am ce admira
Că ai rămas doar… cioturi.

epigramă de Gheorghe Enăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotică

Ochii tăi cu jocuri
şi cu iz lunatic
îmi aţâţă focuri,
şi fior simpatic.

Ce flăcări ţi-a menit
sângele în vine?!
Surâs necontenit
picură din tine.

Obrajii în contur
freamătă visare;
fărâmă de jar pur
arde-n sărutare.

Şi-n patimi păgâne,
întreaga ivire
e-o rugă anume,
în marea iubire.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Visam casă-ntr-o pădure,
Cine-oi vrea eu să mă fure...
Acum vrerea mea-i târzie
Şi pădurea... e pustie!

epigramă de Maria Bumbea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracolul

teilor în floare un bâzâit
perpetuu de sentimente
de iubire de patimi de taină
este vremea sărutului misterios
a
versului plin de senzualitate
taina luminii care porneşte
din inima înţepată
de cupidon cu agrafe
mirosul florilor de tei accentuează
starea de exaltare
a
îndrăgostitului care freamătă
bântuit de furtuna sentimentului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!